Pages Navigation Menu

Parohia Adormirea Maicii Domnului – Mărgineni

Parohia Adormirea Maicii Domnului – Mărgineni

Date despre parohie

Hramul: Adormirea Maicii Domnului,
Adresa: Comuna Filipeştii de Târg, sat Mărgineni, Jud. Prahova,
Paroh: Pr. Preda Vasile.
Tel: 0744 673144;
E-mail: parohiamargineni@yahoo.com
IBAN RO41 CRCO X300 2100 0004 8300
Banca: Cooperativa de Credit Muscelul Câmpina

Situată la poalele dealurilor subcarpatice, pe malul stâng al râului Proviţa, parohia Mărginenii de Jos aparţine geografic părţii apusene a Ploieştilor. La est se învecinează cu Filipeştii de Târg, la sud cu Mărginenii de Sus – Olari, la nord cu Sat Minier şi Diţeşti, iar la vest cu comuna Ghirdoveni. Relieful este predominant de câmpie.
Din vechime se ştie că satul aparţinea familiei Mărgineanu, între care putem aminti pe vornicul Drăghici Mărgineanu, care prin secolul al XV-lea punea bazele mănăstirii Mărgineni, devenită, după Secularizarea din 1864, penitenciarul Mărgineni. Familia Mărginenilor, înrudită cu familii de seamă ale ţării (Buzescu, Filipescu, Cantacuzino) a înzestrat mănăstirea cu multe moşii şi sate. Se pare că însuşi Mihai Viteazul a dăruit moşia unuia din fraţii Buzeşti, pentru vitejia de care dăduse dovadă în războaie. Până în 1864, Mănăstirea stăpânea multe moșii, ce însemnau o mare parte din judeţul Prahova de azi. Mănăstirea a fost folosită ca penitenciar până în 1864, aici fiind închis şi revoluţionarul paşoptist Nicolae Bălcescu.
Ultimul mare boier stăpânitor al mănăstirii şi satelor supuse acesteia a fost Nicolae Dorobanţu prin 1820, cunoscut sub numele de Conu Matache.
Nicolae Dorobanţu este şi ctitorul actualei biserici din Mărgineni, începută de el şi terminată de fiul său cel mare Dimitrie, la data de 15 iunie 1855, după cum reiese din pisania de deasupra intrării: „Capela în care intri omule cititor sa proectat de răposatul Nicolae biv Kăpitan za Dorobanţ, unde la finitul zilelor sale, chear în această proprietate lasă întâia şi sacra datorie a moştenitorilor săi a o esecuta până la al ei finit. Unde soţia sa Smaranda şi Dimitrie fiul său cel mare, apeţuind ca sacrilegiu ordinul părintelui său, săvârşi cu cea mai ardentă dorinţă capela la care intri la anul 1855, luna iunie, 15”.
Biserica este zidită în formă de cruce bizantină, din cărămidă, chiar şi la temelie. Pictura murală în ulei, deşi nesemnată, se pare că aparţine pictorului Nicolae Grigorescu. Din păcate, încă de la jumătatea secolului XX, pictura este într-o stare de degradare avansată. Dacă într-adevăr avem pictura marelui Grigorescu, aceasta trebuie că s-a făcut îndată după sfinţire (deci în perioada în care marele pictor termina Zamfira şi se pregătea să plece la Agapia). De altfel ctitorul Dimitrie, fiul cel mare a lui Nicolae, a murit în 1863, la 41 ani, dată la care se presupune că bisericuţa era deja pictată, după 1863 nefiind menţionate alte lucrări.

Galerie foto: