Pages Navigation Menu

Parohia Adormirea Maicii Domnului – Călineşti

Parohia Adormirea Maicii Domnului – Călineşti

Date despre parohie

Hramul: Adormirea Maicii Domnului,
Adresa: Sat Călineşti, Com. Floreşti, Jud. Prahova,
Paroh: Pr. Hălăngescu Neculai.
Tel: 0764132588
IBAN RO92 RNCB 0208 0099 7226 0001
Banca: B.C.R. Sucursala Câmpina

Dezvoltarea istorică este strâns legată de moşii şi strămoşii locuitorilor acestui sat. Satul este compus din trei mici sate şi anume: satul Novăceşti la nord, satul Călineşti la centru şi satul Cătina la sud, toate trei însumând o populaţie de 2143 locuitori.
Denumirea satului Călineşti vine de la numele boierului Călinescu, care a venit prin secolul al XV-lea de prin părţile Argeşului şi s-a stabilit în apropierea satului Cătina, unde împreună cu puţinele familii existente, în număr de numai 15 familii, se ocupa cu creşterea animalelor, nefolosind pământul pentru agricultură, fie din cauza lipsei uneltelor, fie a terenurilor inundabile care erau acoperite cu cătină, de unde numele satului Cătina.
Instalându-se aici boierul Călinescu cu animalele şi argaţii pe care-i avea, începe lucrarea pământurilor bune pentru agricultură, cultivând plante şi nutreţ. Desigur că datorită unei munci chibzuite, odată cu sectorul agricol, se dezvoltă şi sectorul zootehnic, dând astfel naştere unui vast comerţ cu animale şi chiar înfiinţându-se în satul Călineşti o zalhana-abator situată în partea de sud. Datorită acestui comerţ în dezvoltare, satul devine cu timpul un însemnat centru de desfacere a cărnii, aprovizionând comunele din împrejur şi transformându-se într-un mic târg ce atrage un număr mare de negustori şi boieri care se stabilesc aici cu timpul, precum jupân Tănase cu soţia sa Tudora, Vasilache Ispravnicul cu soţia sa Maria, Mihai Spătarul cu soţia sa Dafina şi alţii care între anii 1636-1646 zidesc o frumoasă biserică, existentă şi astăzi şi care este şi monument istoric.
Boierul Călinescu îşi căsătoreşte unica fiică Maria cu generalul grec Nicolae Mavros, construind un conac boieresc cunoscut apoi sub numele Cantacuzino (azi căminul spital de neuropsihici). La acest conac, în 1831, datorită relaţiilor de prietenie dintre generalul Mavros şi generalul rus Pavel Kiseleff se discută şi se aprobă de divanul ad-hoc Regulamentul Organic cu prima lui formă de împroprietărire a ţăranilor, în parte aplicat ţăranilor care lucrau pământul boieresc fie cu bani, fie în dijmă. Unica fiică a generalului Mavros şi a Mariei Călinescu, numită tot Maria, se căsătoreşte cu boierul Iancu Cantacuzino, moştenind astfel întreaga avere a părinţilor săi. Din căsătorie rezultă 5 fete de o rară frumuseţe şi un băiat, viitorul mare şi eminent om de ştiinţă şi medic, doctor Ioan Cantacuzino, descoperitorul serului şi al vaccinului, al cărui nume îl şi poartă Institutul de Cercetări Seruri şi Vaccinuri din Bucureşti. Mai târziu, cele 5 fete ale Mariei şi ale lui Iancu Cantacuzino se căsătoresc cu boieri din marile familii: Şuţu, Sturza, Carp, Miclescu, Filipescu, unele dintre ele luând parte la conducerea treburilor ţării.
În perioada anilor 1880-1900, viaţa economică a satului este slab dezvoltată, cele 80 de familii trăind într-un stadiu de înapoiere, cu lumină de opaiţ sau petrol, cu alimentare de apă din râul Prahova, cu local de şcoală neîncăpător, în case particulare învăţând abia 10 % din copii satului, cu un singur dascăl sau ispravnic. Abia în anul 1904 se construieşte în sat un prim local de şcoală, proprietate a comunei, cu 2 săli de clasă, cancelarie şi locuinţă pentru învăţători. Mai târziu, mărindu-se satul, se construieşte prin anul 1936 al doilea local de şcoală în satul Novăceşti cu o sală de clasă şi cancelarie unde pot învăţa mai mulţi copii.
După eliberarea ţării de sub jugul fascist, viaţa comunei cunoaşte o puternică dezvoltare economică, culturală, socială şi gospodărească. Traiul ţăranilor şi muncitorilor din industrie se îmbunătăţeşte. Aceştia cunosc o altă viaţă, muncind pe pământurile cooperativei agricole de producţie sau în exploatările miniere din Filipeştii de Pădure, uzina electrică Floreşti, uzinele chimice Victoria sau în industria de extragere a petrolului din Moreni şi Băicoi.
Parohia Călineşti are un număr de 600 de familii, oameni buni şi credincioşi, care muncesc în uzine şi pe ogoare.
Biserica parohială cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului” a fost zidită în anul 1646 de boierii mai sus amintiţi. Biserica este zidită în formă de cruce, cu o singură turlă în faţă, cu trei rânduri de brâuri din cărămidă şi broderie în diferite forme, ce îi dă un aspect deosebit. În 1850, probabil pentru consolidarea turlei, i s-au mai adăugat de o parte şi de alta a intrării două turle mici la care se merge prin două uşi interioare. Cu toată această completare, arhitectura edificiului nu a fost modificată ci, din contră, s-a dat clădirii un aspect deosebit. Din punct de vedere arhitectonic, biserica aparţine grupului de biserici pe plan treflat, cu turn clopotniţă pe pronaos la care se ajunge printr-o scară circulară. Pronaosul pătrat este acoperit cu o calotă de pandantiv susţinută de patru arce care-şi iau pornirile pe pilaştrii de colţi.
În secolul XVIII-lea, în urma dărâmării turnului clopotniţă situat pe pronaos, s-au efectuat o serie de transformări care, deşi nu au respectat tipul primar al construcţiei, totuşi au reuşit să dea monumentului o notă cu totul originală. Camera clopotelor, prevăzută cu goluri în formă de arc frânt, a fost refăcută pe plan pătrat cu dimensiuni mult reduse faţă de baza fostului turn. Faţadele sunt împărţite în două registre printr-un brâu compus dintr-un profil median şi două rânduri de zimţi care urmăresc arcul uşii în dreptul intrării de pe faţada de vest. Registrul superior al faţadelor este decorat cu ocniţe grupate câte două şi «cornişa generală» care este compusă din trei rânduri de zimţi. Decoraţia cu ocniţe este subliniată prin lăsarea aparentă a cărămizilor arcelor care se găsesc la baza fostului turn clopotniţă. În concluzie, biserica întruneşte o serie de particularităţi care oferă o personalitate bine conturată:
1. Aparţine tipului restrâns numeric al bisericilor cu clopotniţă pe pronaos (Goleşti, Sfântul Gheorghe din Piteşti).
2. Prin păstrarea sistemului de tratare aparentă a paramontului, constituie un caz relativ rar în epoca lui Matei Basarab.
3. Transformările efectuate în dauna dărâmării clopotniţei vechi, departe de a o denatura, au accentuat singularitatea monumentului.
În interior, biserica are un portic ce desparte biserica de tinda femeilor, frumos arcuit în părţi cu doi stâlpi. Pictura este şi ea foarte veche. Este opera ucenicilor lui Pârvu Mutu la anul 1692 şi a fost restaurată între anii 1988-1990. Nu se ştie dacă până la acest an a mai fost vreo pictură. Catapeteasma este şi ea din zid gros de circa 50-60 cm., zidită odată cu biserica, cu trei rânduri de icoane pictate direct pe zid. Sus se află sfânta cruce cu răstignirea şi de o parte şi alta sunt pictaţi Maica Domnului şi Sfântul Ioan Evanghelistul. Urmează apoi un rând de medalioane cu diametrul de circa 20 cm., reprezentând proorocii. Pictura este aşezată după vechea iconografie. Ca mobilier, are 38 de strane din stejar sculptat, frumoase şi bine întreţinute. Două sfeşnice împărăteşti din lemn, sculptate şi frumos lustruite, fac podoaba principală a bisericii. Uşa de la intrare este din stejar sculptat, fiind o copie aproape fidelă a uşii mănăstirii Horezu. Pe faţada bisericii au fost montate 5 mozaicuri care sporesc frumuseţea acestui sfânt lăcaş.
Şirul vechilor slujitori de la sfinţirea bisericii nu ne este cunoscut şi din scurte însemnări pe cărţi şi din spusele bătrânilor enoriaşi, primul slujitor cunoscut ar fi fost preot Ioan Popescu, între anii 1880-1900, preot Ionescu Dumitru 1900-1905, preot Bucur Gheorge 1905-1906, preot Stoicescu Pârvu 1906-1910. Între anii 1911-1912, parohia a fost deservită de preotul Irodion Proca. De la 1912-1916 preot Gâdiuţă Alexandru. De la 1916-1920 preot Ialomiţeanu Octavian iar de la 1920-1926, preot Ioan Manu după care vine preot Belu Traian ce slujeşte până în 1942. Din 1942 până în 1954 serveşte parohia preotul Ioan Tonciu, după care urmează în anii 1954-1961 preot Şerbănescu Mihai, urmându-i între 1961-1964 preot Izvoreanu Stelian, după care preot Tulinescu Marcel până în anul 1979. De atunci până în data de 01.06.2018, parohia a fost deservită de preotul Sorin-Dan Andreescu când și-a încetat activitatea prin ieșirea la pensie. Începând cu data de 01.09.2018, la parhie a fost numit pr. Hălăngescu Neculai venit prin transfer din episcopia Hușilor.
Şirul de cântăreţi la strana bisericii din Călineşti nu se cunoaşte decât tot de prin anii 1880-1906 şi începe cu Popescu Manu de care nu se ştie dacă a avut o şcoală specială. După acesta, prin anii 1906-1916 găsim pe cântăreţul Crăciun Ion care apoi trece la parohia Floreşti, iar în locul lui vine Şerban Iamandache până în anul 1919. După moartea acestuia urmează cântăreţul Manole Ştefan ce serveşte parohia până în 1977. Îi urmează cântăreţii Mincov Ioan, David Gheorghe, Sălceanu Tudor, iar în prezent, tânărul teolog din parohie Răzvan Stănescu.
Enoriaşii împreună cu preotul lor se străduiesc să întreţină şi să înfrumuseţeze în continuare acest monument istoric deosebit din această zonă.

Activităţi social-filantropice

În parohie există un cămin-spital de bolnavi neuropsihici irecuperabili, unde preotul acordă asistenţă religioasă de 30 de ani. Parohia este implicată în programul ”Şi nouă ne pasă” prin care se acordă sprijin material şi spiritual deţinutelor de la Penitenciarul Târgşor.

Galerie foto: