Pages Navigation Menu

Paroha Sfânta Treime – Floreşti

Paroha Sfânta Treime – Floreşti

Date despre parohie

Hramuri: ”Sfânta Treime” şi ”Naşterea Maicii Domnului”
Adresa: Com. Floreşti, nr. 342, Jud. Prahova,
Paroh: Pr. Gabriel Brezeanu.
Coslujitor: Pr. Ciprian Negoiţă
Tel: 0244.369.150
IBAN RO31 RNCB 0208 0099 7057 0001
Banca: B.C.R. Sucursala Câmpina

Biserica cu hramul “Sfânta Treime” şi “Naşterea Maicii Domnului” se află în incinta curţii boiereşti aparţinând familiei Cantacuzino. Între anii 1826-1830 vornicul Grigore Cantacuzino a clădit primul lăcaş de închinăciune, sfinţit în anul 1833.
Actuala biserică a fost construită pe temelia celei vechi, aşa cum ne arată pisania aşezată în pridvor, deasupra uşii de la intrare: „Această sfântă biserică cu hramul Sfânta Treime şi Naşterea Maicii Domnului s-a zidit din temelie şi înfrumuseţat precum se vede prin devotamentul şi toată cheltuiala doamnei Luxiţa Gr. Cantacuzino la anul 1887 martie 26 şi s-a pus piatra fundamentală în timpul domniei M.S. Regelui Carol I şi a Mitropolitului Primat Iosif Gheorghian în locul celei vechi, zidită de repausatul Grigore Cantacuzino la anii 1826-1830 cu acelaşi hram”. Prin urmare, biserica aceasta a fost construită în a doua jumătate a secolului XIX.
Biserica imită stilul arhitectonic al sec. al XVIII-lea cu pridvorul sprijinit pe stâlpi de zidărie de formă cilindrică, boltit prin sistemul consolelor. Interiorul bisericii respectă planul obişnuit: pronaos, naos şi altar.
Pronaosul este un dreptunghi cu bolta cilindrică şi are pe ambele laturi câte o fereastră dublă (2,10 x 0,80), intrarea făcându-se printr-o uşă masivă de stejar (3 x 1 m.). Naosul este tot un dreptunghi, cu două abside laterale în linie dreaptă, dând bisericii formă de cruce şi prezintă câte două ferestre pe laturile dinspre sud şi nord. Turla este originală, păstrând caracteristicile arhitecturii religioase din sec. XVIII, fiind un poligon delimitat în opt faţete cu ferestre înalte şi înguste (1,50 x 0,50 m.). Altarul are formă semicirculară boltirea făcându-se în calotă semisferică.
O înfăţişare deosebită o are pridvorul. Acesta este deschis pe trei feţe şi se sprijină pe şase coloane astfel: patru pe latura de vest în ax, iar alte două încastrate în peretele faţadei principale. Cele patru coloane de secţiune circulară se sprijină la rândul lor pe câte un piedestal şi se unesc sus prin arcade, după exemplul arhitecturii renaşterii italiene.
Tâmpla este lucrată din lemn de tei vopsit în alb şi frumos ornamentată cu motive florale sculptate şi traforate. Pictura acestei biserici este de o valoare deosebită, ea fiind executată în anul 1888 de renumitul pictor Gh. M. Tăttărescu în tehnică tempera iar icoanele sfinţilor sunt pictate în ulei.
În pronaos sunt înfăţişaţi ctitorii principali: Luxiţa Gr. Cantacuzino în stânga şi soţul ei, Grigore Cantacuzino în dreapta. Între ei, deasupra uşii, este redată emblema familiei Cantacuzino, vulturul bicefal cu coroana princiară sus şi anii 1730-1888, în partea de jos. Pe peretele dinspre nord este zugrăvit fiul lor, Gh. Gr. Cantacuzino zis Nababul, iar vis-à-vis, pe peretele dinspre sud soţia acestuia, Ecaterina Gr. Cantacuzino (coana Iriniţa). În rest pictura respectă erminia bisericească cu menţiunea că în absida de nord între ferestre este pictat Sfântul Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de biruinţă unde s-a semnat Gh. M. Tăttărescu şi anul 1888. În naos, în partea de sud, lângă tronul arhieresc, se află mormântul în care odihnesc osemintele vornicului Gr. Cantacuzino, deasupra cărora pe o lespede de marmură albă, frumos sculptată pe margine, cu frunze de stejar, scrie: „Grigori Cantacuzino decedat la Viena în anul 1849 mai 18”.
În curtea bisericii, în partea dinspre sud-vest a pronaosului, la 1 m. distanţă de zid, se află un mormânt închis cu grilaj, mormânt peste care se află o lespede de marmură cu inscripţia: „Aici odihnescu Drăghici şi Ştefan Gh. Gr. Cantacuzino doiu îngeraşi chemaţi în sânul Domnului ambii în ziua de 16 septembrie 1884, în etate de 5 şi 4 ani. Amintirea lor va fi eternă în inimile desolate ale părinţilor lor”.
Biserica este pardosită cu plăci de piatră cu mozaic.pisania
În timp s-au executat mai multe lucrări: în anul 1974 s-a refăcut învelitoare acoperişului cu tablă, iar în anul 1987 s-a spălat şi s-a refăcut pictura. În anul 2000 s-a renovat faţada şi s-a vopsit tabla de pe acoperiş, iar 6 ani mai târziu s-a dotat biserica cu încălzire centrală. În anul 2007 s-a construit în colţul din partea de vest a curţii o clădire anexă pentru ocazii festive.
Din însemnările aflate pe cărţile de slujbă rezultă că primul slujitor a fost preotul Marin încă din anul 1836. Apoi au urmat preotul Radu din Bucureşti, preotul Gheorghe Ivănceanu până în 1889 când a venit învăţător şi preot Ioan Georgescu din Poiana Câmpina. După moartea acestuia din urmă, din ianuarie până în noiembrie 1928, parohia a fost deservită de preotul Manu Ioan din Călineşti. În noiembrie 1928 s-a transferat la Floreşti preotul Victor Rădulescu, unde slujeşte până în iunie 1942, când vine preotul Gheorghe Negulescu care păstoreşte parohia până în 1991, când se pensionează.
În septembrie 1991 a fost numit şi hirotonit pe seama parohiei Floreşti tânărul licenţiat în teologie Gabriel Brezeanu, actualul paroh care slujeşte începând cu anul 2011 împreună cu preotul Ciprian Negoiţă, numit prin transfer în postul II nou înfiinţat.

Galerie foto: