Date despre parohie

Hramul : Sfinţii Voievozi

Adresa : Str. Principală, Comuna Telega, Jud. Prahova

Preot paroh : Pr. Ştefan Marian

Telefon : 

E-mail : parohia_telega1@yahoo.com

Cod IBAN RO07 RNCB 0208 0099 7105 0001

Banca: B.C.R. Sucursala Câmpina

Situată într-o zonă colinară deosebit de frumoasă, la 5 km. de oraşul Câmpina, Telega s-a format de-a lungul pârâului Sărata pe o distanţă de aproximativ 7 km.. Este mai dens populată spre centrul său, oferind aspectul unui târg, pomenit ca atare încă din anul 1846. Începutul şi dezvoltarea în timp a aşezării se situează în strânsă legătură cu sarea exploatată peste 330 de ani, iar după anul 1900 cu petrolul – aurul negru al Buştenarilor -, care i-au imprimat Telegii un caracter de suburbie orăşenească. Centrul Telegii este ca un nod, fiind punctul de trecere şi legătură între Valea Telegii şi Valea Doftanei spre apus, cu Buştenarii spre răsărit şi cu Meliceştiul spre nord. Deşi comuna este un tot unitar, un tot geografic şi administrativ, se vorbeşte totuşi în mod curent de o „Telega de Sus” (Telega Centru), „de mijloc” şi de o „Telega Vale”. Explicaţia nu poate fi alta, decât aceea că desfăşurându-şi aşezarea pe o vale atât de lungă, s-a simţit nevoia firească să se formeze nuclee, legate de cele 3 parohii (cu 4 biserici) destul de vechi, care au determinat împărţirea fictivă a comunei. Şi astăzi se spune: „Biserica de sus”, „Biserica de la mijloc” şi „Biserica Telega Vale”, biserici care se presupune că au îndeplinit rolul de vetre ale comunei.
Telega, de la un capăt la altul, are o înşiruire firească de aşezări omeneşti iar continuitatea caselor este marcată de prezenţa bisericilor, numai ele amintindu-ţi în care parte a Telegii te afli. Cine vine dinspre Câmpina, trecând podul peste râul Doftana, după ce urcă o pantă destul de iute, lăsând în stânga un lac format pe locul de ocnă al Doftanei, exploatată ca şi celelalte ocne din Telega, aruncându-şi ochii, va întâlni cu privirea pe un tăpşan înverzit, o piatră comemorativă, pe care stă scris: „În lacul format pe locul fostei saline, în acest loc unde s-a format salina, a venit în zilele începutului de iunie 1848 Nicolae Bălcescu pentru a organiza şi porni revoluţia cu ciocănaşii şi maglaşii din Telega”. În centrul comunei se află instituţiile social-culturale: Şcoala generală, Primăria, Biblioteca comunală, Dispensarul şi Băile minerale Telega.
Ca aşezare statornică, comuna Telega a existat încă de pe la anul 1562, când pentru prima oară o parte din acest sat a fost dăruit Mănăstirii Mărgineni de Pătraşcu Voievod.
Telegenii sunt urmaşii vechilor maglaşi şi ciocănaşi, a cărăuşilor care coborau cu carele de sare până la Dunăre, sau urcau spre graniţa veche a Austro-Ungariei.
Confesional, telegenii sunt ortodocşi. Cu toate că industria petrolieră i-a făcut să vină în contact cu străini de alte confesiuni (în 1899 erau 103 catolici şi 14 protestanţi), ei şi-au păstrat credinţa strămoşească. Această credinţă a zidit şi cele 4 biserici din Telega, una la Meliceşti şi una la Buştenari, sate aparţinând de Telega. În vestita Cartografie a Ungro-Vlahiei făcută de ruşi în anul 1810 , se dau următoarele referinţe: „Telega de Sus are una biserică de zid cu toate orânduirile bune cu hramul „Sfinții Voievozi”. Telega de Jos are una biserică de zid cu toate rânduielile bune, cu hramul „Buna Vestire”. Catografia dă numele şi o scurtă caracterizare preotului slujitor din acea vreme, Stan sin Gheorghe de 60 de ani, de neam român. De asemenea, în diferite acte sunt pomenite şi alte nume de preoţi care au slujit la aceste biserici. Astfel, în 1702 se aminteşte de preotul Mihai, în 1782 de preotul Nițu, în 1787 de preotul Stancu, în 1809 de preotul Nica, în 1812 de preotul Gavriil, apoi preotul Nicolae, preotul Scarlat, în 1830 de preotul Constantin, în 1854 preotul Costache, în 1884 de preotul Nae Constantinescu şi Moise Ionescu, în 1907 la 30 ianuarie este hirotonit preot Ioan Zinculescu şi în 1941 de preotul Teodor Georgescu. De la 1 ianuarie 1998 este numit preot Ştefan Marian care păstoreşte şi astăzi această parohie.
Biserica parohială a fost zidită între anii 1864-1866 cu contribuţia bănească a enoriaşilor. Este din piatră şi cărămidă şi are formă de cruce. Acoperişul este din tablă şi deasupra naosului se înalţă turla ce domină maiestuos cadrul natural al centrului Telegii. Între anii 1925-1926 este restaurat şi refăcut interiorul. Acum este schimbată catapeteasma (cea veche fiind donată bisericii din Fricoasa) cu una din stejar frumos sculptat (sculptor Pandele din Ploieşti), iar vechile ferestre înlocuite cu altele mai largi, din fier. De asemenea, a fost adăugat şi un impunător pridvor cu ferestre şi uşi din fier forjat, executat după planul arhitectului Socolescu. Pictura, realistă, în ulei a fost executată de fraţii Vintilescu din Ploieşti. Sfinţirea s-a făcut în ziua de 15 septembrie 1924 de Preasfinţitul Arhimandrit Tit Simedrea. Toate cheltuielile au fost suportate de bunii enoriaşi, paroh fiind preotul iconom Ion Zinculescu, care s-a ostenit să înzestreze Sfânta Biserică cu obiecte de cult şi uz gospodăresc. Deteriorările produse de cutremurul din 1940 au fost reparate între anii 1943-1944 de pictorii Bărbulescu şi Vintilescu.
Clopotniţa, separată de biserică, este zidită din piatră la parter şi scândură în partea etajului unde se află clopotele şi are următoarea pisanie: „Această clopotniţă s-a ridicat cu cheltuiala D-lui D. Hagi Damian Bradoschi şi soţia sa Stanca, contribuind şi D. Costache, cât a fost în viaţă, ca preoţi au fost: Nae Constantinescu şi Moise Ionescu. 1884”.
Biserica păstrează câteva icoane vechi pe lemn şi unele cărţi cultice cu litere chirilice. În curtea bisericii, care include şi cimitirul, la câţiva metri de biserică, se află un monument de marmură ridicat pe un soclu de piatră, în amintirea lui Pascale Turnavitu, decedat în 1890 şi care probabil a participat la ridicarea bisericii în 1864, fiind pe atunci cămăraşul ocnelor Doftana. De numele acestui Pascale se leagă şi urcuşul de drum din apropierea Muzeului Doftana căruia telegenii şi astăzi îi spun:”La Pascale”.
La 12 septembrie 1978, în urma cutremurului din 4 martie 1977, au început lucrările de restaurare a picturii, de către pictorul Chelsoi Mircea, lucrarea fiind finalizată şi recepţionată la 15 martie 1979. Resfinţirea s-a făcut la 8 iulie 1979 de către preotul Octavian Popescu – vicar al Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor, înconjurat de un sobor de preoţi.
Datorită vechimii, a cutremurelor şi a vitregiilor vremurilor, biserica a ajuns într-o stare avansată de degradare, fiind necesare lucrări de consolidare şi refacerea structurii întregii biserici. Astfel, în anul 2000, Consiliul Parohial în frunte cu preotul paroh Ştefan Marian au hotărât începerea lucrărilor de consolidare. După întocmirea documentaţiei tehnice şi obţinerea tuturor aprobărilor, în vara anului 2001 au început lucrările de consolidare şi reparaţii capitale: subzidirea exterioară a temeliei, stâlpi şi centura exterioară, refacerea turlei, refacerea bolţilor, refacerea arcelor din beton armat, refacerea acoperişului, învelitoare din tablă, tencuieli interioare şi exterioare, refacerea pardoselii cu pardoseală nouă din marmură, înlocuirea tâmplăriei, drenaj şi trotuar în jurul bisericii, refacerea instalaţiei electrice.
Lucrările au fost executate în regim propriu, sub coordonarea preotului paroh Ştefan Marian, conform proiectului întocmit de ing. Dima Alexandru, fiu al satului, ajutat de organele parohiale şi prin contribuţia enoriaşilor şi a binefăcătorilor.
De asemenea, în anul 2002, biserica a fost înzestrată cu un sistem de încălzire cu centrală pe lemne, cu sistem de sonorizare (2004), cu sistem de alarmă (2006), cu obiecte de cult (Sfânta Evanghelie, veşminte, cărţi de cult) şi obiecte de uz gospodăresc.
Recepţia definitivă a lucrărilor a fost făcuta în ziua de 7 noiembrie 2006 de către o comisie din partea Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor.
Cu binecuvântarea vrednicului de pomenire patriarh Teoctist s-a sfinţit lăcaşul de către Preasfinţitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, înconjurat de un ales sobor de preoţi şi diaconi şi cu participarea bunilor enoriaşi şi a altor credincioşi din parohiile învecinate, în ziua de 24 iunie 2007.