Date despre parohie
Hramul : Sfântul Ilie
Adresa : Bulevardul Republicii, nr. 48, Oraş Sinaia, Jud. Prahova
Preot paroh : Pr. Coţoapă Daniel
Telefon :
E-mail :
Preot cosluijitor : Pr. Ciocoiu Constantin George
Telefon :
E-mail :
Cod IBAN
Banca:
Oraşul Sinaia, aşezat la poalele munţilor Bucegi aproape de Crucea Eroilor de pe vârful Caraiman, s-a întemeiat iniţial în jurul Sfintei Mănăstiri Sinaia. Aşezarea cunoaşte o dezvoltare substanţială datorită construirii Castelului Peleş, reşedinţa de vară a familiei regale a României. Denumirea localităţii şi a mănăstirii a fost dată de spătarul Mihail Cantacuzino, ctitorul mănăstirii, după cea a Mănăstirii Sinai pe care el o vizitase în jurul lui 1681.
Multă vreme credincioşii sinăieni şi-au îndeplinit nevoile şi îndatoririle religioase la biserica Sfintei mănăstiri. Cu timpul, însă numărul locuitorilor a crescut şi s-a simţit nevoia unui preot de mir, ceea ce Sfânta Mitropolie a Bucureştiilor a făcut-o în anul 1903, luna iulie, prin numirea aici a preotului Grigore Teodorescu, care va sluji la mănăstirea Sinaia, din lipsă de locaş propriu. Deşi s-a străduit pentru zidirea unei biserici parohiale, din cauza evenimentelor tulburi de la începutul secolului şi mai ales a Primului Război Mondial, nu va reuşi.
Legal parohia a fost înfiinţată în 1910, iar biserica parohială ridicată înre 1933-1939, prin strădania, râvna şi stăruinţa Pr. Ic. Stavr. Vasile Hăisan (1903-1966). Acesta a fost numit aici încă din 1928, iar din construcţia bisericii parohiale şi-a făcut unul dintre idealurile preoţiei sale, pe care-l va duce la împlinire. Piatra de temelie s-a pus la 26 septembrie 1933, de vrednicul întru adormire patriarh Miron Cristea, în prezenţa regelui Carol II, alături de familia şi curtea regală, a oficialităţilor civile, administrative şi militare din Bucureşti, Prahova şi Sinaia. Biserica este zidită după planurile profesorului Smărăndescu, apreciat arhitect al secolului XX, în stil bizantin-românesc, din piatră cioplită de Moroieni, căptuşită cu cărămidă dublă, cu bolţi şi acoperiş din beton armat, peste care sunt aşezate olane roşii turceşti, impresionând prin măreţie, soliditate şi frumuseţe artistică. Meşterii au fost recrutaţi din Sinaia şi localităţile din jur: Comarnic, Secăria, Cornu, neîntrecuţi lucrători în piatră cioplită. Biserica are două turle mari, dintre care una este a clopotniţei.
Construcţia bisericii s-a încheiat în 1939, fiind sfinţită cu mare fast. Pictura, executată în frescă, tempera şi ulei, între 1938-1939, de către pictoriţa Nina Arbore, a fost restaurată de două ori: odată în 1983 de către pictorul Cristian Samoilă, iar în 2002-2003 de către profesorul sinăian, pictor bisericesc Tănase Mocănescu. În anul 1983 biserica a fost resfinţită. Oficierea resfinţirii s-a făcut de către Preasfinţitul Roman Ialomiţeanul.
Catapeteasma este de zid şi pictată în frescă, iar icoanele împărăteşti sunt încadrate în rame de stejar învelite în argint presat, sub formă de flori de crin.
Slujitori în acest sfânt locaş de-a lungul anilor putem aminti: Pr. Ic. Stavr. Vasile Hăisan n. 1903) activând în calitate de paroh şi ctitor al bisericii din 1928 şi până la 8 ianuarie 1966; o perioadă a îndeplinit şi funcţia de protoiereu; Preot II Frîncu Leonte, (1941-1946); Pr. Ic. Stavr. Gheorghe Floroiu (n. 1916, 1946-1990); Pr. Ştefan Scărlătescu (1941-1946); Pr. Ic. Stavr. Ioan Mihai (1966-1972) plecat la Câmpina şi fost protoiereu, decedat în 2002; Pr. Sachelar Ştefan-Vlăduţ Vasiliu (n. 20 aug. 1946; 1972-2010); Pr. Petru Moga (1990-1991, s-a transferat la parohia Slobozia – Câmpina); Pr. Ic. Stavr. Liviu Rotar (1991-1998, an în care a înfiinţat o nouă parohie – Sinaia II, unde a slujit până în 2009); Pr. Eugen Gabriel Balog (din 19 iun 1999 până în 2018); Preot Paroh Coţoapă Daniel (din 1 martie 2010) și Preot Ciocoiu Constantin George din 1 februarie 2019.
Odată cu trecerea timpului s-a simţit nevoia unor lucrări pentru buna întreţinere a edificiului, dintre care putem aminti: împrejmuirea curţii (1976), refacerea curţii (1977), refacerea instalaţiei de încălzire centrală (2010), reparaţii la acoperiş (1971, 1983 şi 2011), restaurarea picturii (1982 şi 2003) şi altele.
