Date despre parohie

Hramul : Sfânta Treime

Adresa : Str. Victoriei, nr. 54, Jud. Prahova

Preot : Pr. Mare Bogdan-Alexandru

Telefon : 0767467398

E-mail : marebogdan@yahoo.com

Cod IBAN : RO67 RNCB 0069 0099 7477 0001

Banca: BCR

Pe șoseaua națională București-Brașov, la granița dintre Muntenia și Ardeal, se află orașul Azuga, care până în anul 1881, s-a numit „Între Prahove”. Numele i-a fost schimbat odată cu deschiderea stației CFR. Azuga, e o denumire romană și derivă de la latinescul „adjugam” (de lângă jugul muntelui). Orașul este așezat la confluența celor două râuri, Azuga și Prahova, la poalele Munților Bucegi și Munților Baiului.

Drumul pe Valea Prahovei, a pornit de la o potecă pe care se circula pe jos sau cu cai, iar în anul 1843 Gheorghe Bibescu a luat inițiativa construirii șoselei de astăzi. Lucrările au fost terminate în 1847, când s-a reglementat transportul de călători și scrisori între București și Brașov cu ajutorul diligențelor.

Înainte de deschiderea șoselei, aici erau construite mai multe hanuri, care însă au fost distruse de turci. Totuși două dintre ele au rămas, unul pe locul căruia se află astăzi Ocolul Silvic, iar altul pe ale cărui ruine s-a construit actuala biserică.

Biserica a fost zidită între anii 1902 – 1903, lucrarea fiind atribuită în anul 1902 inginerului Carol Scheller.

Acesta având simultan mai multe lucrări în desfășurare și disponibilizand la Azuga o echipă formată din oameni nepricepuți, este obligat să predea lucrarea antreprenorului Pietro Axerio, un cunoscut constructor de lucrări publice, contractor al Curtii Regale.

Recepția lucrărilor este făcută la 2 august 1903, iar procesul verbal este încheiat, după trecerea termenului de garanție, la 2 octombrie 1903. Interesant este faptul că procesul verbal este întocmit totuși pe numele lui Carol Scheller.

Biserica a fost proiectată de arhitectul André Lecomte du Noüy și este construită în formă de cruce, cu două turle, pereții fiind zidiți din piatră de râu în exterior și cărămidă în interior.

În anul 1904, la începutul lunii octombrie, Biserica a fost târnosită de Preasfințitul Arhiereu Nifon Ploieșteanul, vicarul Mitropoliei din București, în zilele regelui Carol I și în timpul păstoririi Înaltpreasfințitului Mitropolit Primat Iosif Gheorghian.

Cheltuielile pentru construcție au fost suportate de localnici, iar pictura și înzestrarea cu mobilier, clopote, veșminte și cărți de cult s-au făcut prin dania Casei Regale, care a donat și terenul pe care este construită biserica. Lăcașul de cult este împodobit cu o serie de vitralii deosebite, lucrate de un meșter bavarez în anul 1902, la cererea regelui Carol I si a reginei Elisabeta.

În timpul Primului Razboi Mondial, în anul 1916, turla cea mare, a fost bombardată și refăcută în anul 1920.

Pictura inițială a fost refăcută în anul 1960 de către pictorul Emil Ivănescu, însă din cauza nisipului neadecvat folosit, în anul 1982 au fost necesare noi lucrări în acest sens, executate de pictorul ieromonah Rafael Popescu.

Lăcașul de cult a funcționat ca filie a parohiei Bușteni până în anul 1910, când a devenit parohie independentă, parohia Azuga.

Până în anul 1905 sfintele slujbe au fost săvârșite provizoriu de ieromonahul Teognost Voinescu de la Mănăstirea Predeal. Între anii 1905 – 1942, preot titular a fost Pr. Dumitru Atanasiu, iar cel ce i-a urmat acestuia până în anul 1968 a fost Pr. Cornelie Brebenaru.

Din anul 1968 pană în 2009, paroh al bisericii a fost Pr. Valeriu Dobrescu, iar cel care i-a urmat în oficiul de paroh a fost fiul acestuia, Pr. Mihai Dobrescu, ce fusese coslujitor încă din anul 1988.

După trecerea la Domnul a Pr. Mihai Dobrescu, în anul 2023, paroh al Bisericii a fost numit Pr. Bogdan-Alexandru Mare.