Date despre mănăstire

Hramul : Înălţarea Sfintei Cruci

Adresa : Str.Palanga, Buşteni

Stareț : Exarh David Petrovici

Telefon : 0720079243

Cod IBAN R021 BRDE 300S V047 1460 3000

Banca: BRD Sucursala Buşteni

Mănăstirea Caraiman a fost înfiinţată în anul 1998 la iniţiativa preacuviosului Părinte Gherontie Puiu. La data de 30 octombrie 1998 i s-a atribuit Arhiepiscopiei Bucureştilor, respectiv Schitului Caraiman, prin Hotărârea nr. 64 emisă de Consiliului Local Buşteni, o suprafaţă de 13000 m2, în vederea ridicării construcţiilor necesare desfăşurării vieţii monahale. Suprafaţa a fost suplimentată ulterior cu 4500 m2 în anul 2001 şi 6000 m2 în anul 2002, însumând o suprafaţă totală de 23500 m2, având încadrare juridică de concesiune. La 29 iunie 2000, fericitul întru pomenire patriarh Teoctist a aprobat înfiinţarea Schitului Caraiman cu hramul Înălţarea Sfintei Cruci. Locul a fost sfinţit de Preasfinţitul Teodosie Snagoveanul.
Între anii 2000-2001 s-a construit biserica de lemn cu hramul Acoperământul Maicii Domnului, un Agheasmatar şi un corp de chilii. La data de 21 octombrie 2001 biserica de lemn cu hramul Acoperământul Maicii Domnului a fost sfinţită de către Preasfinţitul Episcop Sebastian Ilfoveanul şi tot atunci este pusă piatra de temelie pentru începerea construirii unei noi biserici, de zid, cu hramul Înălţării Sfintei Cruci. Între anii 2002-2007 s-au construit biserica mare cu hramul Înălţarea Sfintei Cruci, aflată în acest moment în stadiul finalizării decoraţiei picturale, clopotniţa, trapeza, respectiv unul dintre corpurile arhondaricului. În toamna anului 2007 a început construcţia chiliilor care sunt aproape finalizate.
Personalitatea care s-a impus în conştiinţa celor care au vizitat Mănăstirea Caraiman este fără îndoială părintele stareţ Gherontie Puiu. Din prima zi a venirii sale pe lume părintele Gherontie s-a aflat necontenit sub ocrotirea Maicii Domnului, care l-a ales, spune el, pentru îndeplinirea unei sfinte misiuni: înălţarea unei mănăstiri departe de tumultul deşertăciunilor omeneşti. Întregul său destin seamănă cu un martiriu, credinţa nestrămutată şi rugăciunea l-au ajutat însă să împlinească faceri de bine, ca un mijlocitor între creştinii aflaţi la nevoie şi Preacurata Fecioară Maria. Dar, mai presus de toate, părintele Gherontie Puiu a reuşit în cele din urmă să-şi vadă visul pe cale de a se împlini.
Originar din Todireşti, judeţul Iaşi, părintele Gherontie a fost crescut de către o familie adoptivă şi a intrat în viaţa monahală ca frate la îndemnul părintelui Pâslaru de la mănăstirea Neamţ. Dar vremurile şi politica anti-creştină a regimului comunist l-au împiedicat pe tânărul frate să fie primit în rândul monahilor. În anul 1959 soseşte decretul de alungare a monahilor din mănăstiri. Aşezămintele fără vechime şi pre puţin cunoscute erau desfiinţate pur şi simplu, mănăstirile istorice, ca Neamţ, erau păstrate dar obligate să-şi micşoreze vizibil obştea, alungând toţi fraţii tineri, care trebuiau trimişi la muncă în marile oraşe, ca să se împrăştie fără urmă. Începea calvarul părintelui Gherontie, care avea să dureze vreme de trei decenii.
După o încercare de a fugi, Gherontie Puiu este acuzat de tentativă de evadare şi agresare a organelor de miliţie. În urma unui proces este condamnat la 15 ani de muncă silnică şi ajunge în lagărul de exterminare de la Periprava. Când reuşeste să scape din acest calvar începe o viaţă de pustnic într-o grotă din Bucegi. Atunci, în semn de mulţumire, Gherontie Puiu promite că va construi o mănăstire cu hramul Înălţarea Sfintei Cruci, din curtea căreia să poată fi privită marea cruce din vârful Caraimanului, către care el a privit mereu vreme de 10 ani.
În această aşteptare cucernică, adâncit în post şi rugăciune îl găseşte schimbarea timpurilor de la sfârşitul anului 1989. Prăbuşirea regimului ateu i-a permis să se întoarcă la Mănăstirea Neamţ. Aici părintele Gherontie a fost făcut ierodiacon, dar a rămas numai o săptămână în această slujire. În anul 1992 a fost hirotonit preot. Părintele a slujit 40 de Sfinte Liturghii la Mănăstirea Neamţ, aşa cum este obiceiul pentru un proaspăt hirotonit întru ale preoţiei, şi a fost trimis să slujească la Băiceni, un schit mic, cu vreo câţiva monahi. A sădit copaci, a pus vie, a renovat schitul şi a lăudat numele lui Dumnezeu. În cele din urmă a fost pus stareţ.
Dar dorinţa de a ridica o mănăstire la poalele munţilor Caraiman nu îl părăseşte, astfel că în anul 2000 părintele Gherontie Puiu începe activităţile de construcţie ale mănăstirii cu hramul Înălţarea Sfintei Cruci de la poalele masivului Caraiman. Mai întâi este ridicată biserica de lemn, pe fundaţie solidă din piatră, cu acoperiş de tablă, având o formă specifică arhitecturii tradiţionale din lemn. Biserica mare din zid, ridicată între anii 2002-2007, este o construcţie cu plan navat, cu trei absidiole uşor decroşate. Are o turlă pe naos şi două pe pronaos iar intrarea se face printr-un pridvor susţinut de 8 coloane. Principalele activităţi ale mănăstirii, în prezent, sunt legate, pe de o parte, de construcţia mănăstirii, iar pe de altă parte de Sfintele Slujbe.