Date despre parohie

Hramul : Sfânta Cuvioasă Paraschiva

Adresa : Comuna Cornu de Jos, Jud. Prahova

Preot paroh : Pr. George-Constantin Leescu-Popa

Telefon : 0722383288

Preot Coslujitor : Pr. Răzvan Andrei Stoian

Telefon : 0722400223

Cod IBAN RO74 CECE PH02 36RO N016 1869

Banca: C.E.C. Bank Sucursala Câmpina

La depărtare de şapte kilometri spre nord-vest de cunoscuta localitate Câmpina din judeţul Prahova, se află comuna Cornu. Aşezarea sa este dintre cele mai frumoase, întinzându-se pe un platou desfăşurat între malul stâng al râului Prahova şi poalele cu care Munţii Carpaţi ating marginea câmpiei.
Ocupaţia majorităţii locuitorilor este zidăria, meserie pe care au deprins-o din generaţie în generaţie de la strămoşii lor.
Vechimea satului, ca statornicie omenească, este de greu de precizat. Prima menţiune scrisă despre existenţa lui se face la 4 iunie 1581 într-un document al voievodului Mircea Turcitul, în care se vorbeşte despre megieşii de la Cornu, anume Mircea şi Albul şi Stanciul şi Vlad şi cu ceata lor . În acelaşi document se arată ca o parte din pământul satului era stăpânit de mănăstirea Mislea. Mai târziu, în anul 1653, voievodul Matei Basarab răsplăteşte pentru meritele câştigate în lupta de la Pinta (16 mai 1653), un număr de şapte oşteni (Dintea, Crai, Gaşa, Bordea, Borfă, Cordea şi Potrosu), făcându-i stăpâni de pământuri în Cornu. Patru dintre aceştia erau zidari iar ceilalţi trei erau pietrari. La împroprietărirea din 1864, în Tabela A, locuitorii înscrişi au fost împărţiţi pe arborele genealogic al fiecăruia dintre cei şapte strămoşi. Demn de menţionat este şi faptul că unele din numele lor sunt menţinute până în prezent la câteva familii iar cu altele au fost denumite diferite părţi de hotar din cuprinsul satului.
Aşezarea sa atât de frumoasă, sub poalele munţilor, pitorescul naturii, iscusinţa în meserie şi spiritul gospodăresc al locuitorilor, au făcut din această comună un etalon al judeţului Prahova.
Din punct de vedere administrativ-bisericesc, comuna Cornu este împărţită în două parohii: Parohia Cornu de Jos şi Parohia Cornu de Sus.
În locul pe care este construit actualul lăcaş de cult al parohiei Cornu de Jos, a existat, până în anul 1906, o altă biserică de dimensiuni mai mici, în formă alungită de navă, purtând hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva, construită, potrivit datelor din arhiva parohială, la anul 1750 de preotul Ioan de la Horăşti (Orăştie). Acest preot a fost protoiereu în Transilvania şi, fiind persecutat pentru refuzul său de a îmbrăţişa Unirea cu Biserica Romano-catolică, a luat drumul pribegiei, trecând în Ţara Românească şi stabilindu-se la Cornu de Jos unde a păstorit vreme de douăzeci de ani.
În anul 1901, preotul paroh Vasile Rădulescu face cunoscut autorităţilor că vechea biserică este grav avariată, prezentând pericolul de a se prăbuşi şi apoi antrenează cele 240 de familii într-o acţiune menită a înzestra parohia cu o nouă biserică. Planul şi devizul au fost întocmite de constructorul Ghiţă Siminonescu din Ploieşti. Executarea lucrării a fost făcută numai cu meşteri locali, care s-au întrecut în munca ce au depus în mod voluntar.
Punerea pietrei de temelie şi începutul zidirii s-au făcut în ziua de 11 iunie 1907 iar sfinţirea locaşului a avut loc la 9 iunie 1913, slujba fiind oficiată de preasfinţitul arhiereu Teofil Ploieşteanul, înconjurat de un sobor de şapte preoţi.
Aşa cum a fost concepută şi realizată de către ctitorii ei, ajutaţi de toţi credincioşii parohiei, Biserica Sfânta Cuvioasă Parascheva este o construcţie solidă şi de mari proporţii. Cu stil arhitectonic ce se încadrează în cel sârbesc, biserica are o turlă mare deasupra naosului şi alte două turle mai mici şi egale deasupra pronaosului. Turla cea mare este susţinută de patru pilaştri care, în interiorul clădirii, se profilează în câte doi semicilindri înalţi şi îngemănaţi, care fac impresia unor perechi de coloane angajate şi dau interiorului o accentuată notă de sobrietate.
Pictura murală a fost executată în ulei, între anii 1911-1912 de pictorul bisericesc Stelian Iliescu din Ploieşti, ea fiind o preluare după stilul lui Gheorghe Tattarescu.

La 26 decembrie 2005 a fost numit pe postul de preot II diaconul George-Constantin Leescu-Popa care a ocupat ulterior postul de preot paroh, după trecerea la Domnul a părintelui său spiritual, preotul Valeriu-Gheorghe Andreescu.
În urma vacantării postului de preot II, la 25 iunie 2006, a fost transferat preotul Mihăiţă Gheorghe Secreţeanu de la parohia Babadag I, Arhiepiscopia Tomisului.
Împreună, preoţii George-Constantin Leescu-Popa şi Mihăiţă-Gheorghe Secreţeanu au reuşit să înfrumuseţeze şi să extindă patrimoniul mobil şi imobil al parohiei: extinderea cimitirului cu 1000 m2, dotarea cu mobilier nou şi cu parchet în Sfântul Altar, montarea de uşi şi de ferestre termopan, atât la intrarea în pronaos cât şi în Sfântul Altar, dotarea bisericii cu o centrală termică suplimentară pe combustibil solid (lemn, cărbune) pentru diminuarea cheltuielilor la gaze naturale şi pentru sporirea confortului termic din biserică, dotarea bisericii cu mochetă de trafic intens, schimbarea treptelor înguste de la Sfântul Altar şi montarea unei solee impunătoare din granit, montarea unui pangar din lemn sculptat.
Cea mai importantă lucrare executată în ultimul timp la biserică a fost finalizarea refacerii faţadei bisericii, începută pe vremea preotului Valeriu Gheorghe Andreescu şi schimbarea învelitoarei acoperișului din tablă galvanizată cu una din tablă de cupru, prin finanţare de la bugetul local.
În dimineaţa zilei de duminică, 11 noiembrie 2007, în drumul său spre biserică, Preot Mihăiţă-Gheorghe Secreţeanu a suferit un cumplit accident de circulaţie, în urma căruia a trecut la cele veşnice, la numai 34 de ani. Cu toate că nu a slujit decât un an şi jumătate la parohia Cornu de Jos, chipul său senin, zâmbetul arătat de fiecare dată, precum şi grija sa pentru cele duhovniceşti nu vor fi uitate niciodată de către enoriaşi. În postul vacant de preot II a fost numit ulterior preotul Ciprian Ion Ioniţă.