Date despre parohie
Hramul : Sfântul Ierarh Nicolae
Adresa : Str. Secăriei, nr.72, oraşul Comarnic, Jud. Prahova
Preot paroh : Pr. Gabriel Cârciu
Telefon :
E-mail :
Preot cosluijitor : Pr. Moraru Constantin Mugurel
Telefon :
E-mail :
Web : www.parohiacomarnic.ro
Cod IBAN RO21 RNCB 0208 0099 7659 0001
Banca: B.C.R. Sucursala Câmpina
Istoricul actualei biserici, cu hramul “Sfântul Nicolae”, din parohia Comarnic trebuie să înceapă cu menţiunea că mai înainte de aceasta au existat alte două locaşuri de cult ce au fost demolate. Prima biserică, cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, s-a aflat mai sus de cea actuală, pe şoseaua ce duce spre Secăria, astăzi pe acel loc aflându-se o cruce din piatră cu inscripţia: „Aici a fost altarul întâiei biserici din Comarnic. S-a ridicat această cruce pe locul Sfintei Mese de către familia Manea P. Ţoţan, Gheorghe G. Moncică şi preotul Ioan. 10 Mai 1895”.
A doua biserică, cu hramul „Sfântul Mucenic Gheorghe”, a fost zidită pe locul unde se află actuala biserică, ctitoria Doamnei Zoe, soţia domnitorului Gheorghe Bibescu, ridicată în anul 1815. Ştiind că prima biserică a dăinuit peste 70 de ani, reiese că ea a fost construită în jurul anului 1740. A doua biserică a durat până în preajma anului 1900 când preotul Ioan Voiculescu împreună cu credincioşii au hotărât să construiască o altă biserică pe acelaşi loc, după care urma să se dărâme biserica ctitorită de familia Bibescu. Prinţul George Valentin Bibescu s-a opus dărâmării bisericii ctitorită de părinţii săi, propunând să doneze un alt teren pentru noua biserică. Preotul împreună cu credincioşii au refuzat această propunere şi au început construcţia noii biserici în jurul celei vechi, ajungând până la acoperiş. Prinţul George Valentin Bibescu nu a dat voie demolării vechii biserici şi astfel lucrările au fost oprite timp de 5 ani. În jurul anului 1907 prinţul Bibescu a acceptat în final dărâmarea vechii biserici şi astfel au fost continuate lucrările. Însuşi prinţul a plătit cheltuielile picturii şi mobilierul sculptat.
Biserica “Sfântul Nicolae” este zidită din piatră şi cărămidă acoperită cu tablă zincată, fiind în formă de cruce cu trei turle, turla principală fiind acoperită cu tablă în formă de solzi. Catapeteasma bisericii este executată din lemn de tei şi îmbrăcată în foiţă de aur, pictată de D. Belisarie. Pictura bisericii este în tempera fiind executată în anul 1910 de acelaşi pictor, păstrându-se în bună parte şi astăzi.
La sfinţirea bisericii, care a avut loc în 1912, familia Bibescu a donat bisericii următoarele odoare: Sfântul Potir, Sfântul Disc, Sfântul Chivot în forma bisericii şi două sfeşnice cu câte trei braţe pentru Sfânta Masă, toate din argint.
În decursul anilor s-au făcut lucrări de întreţinere şi reparaţii generale astfel: în anul 1941, în urma cutremurului, s-au făcut reparaţii atât la interior cât şi la exterior, iar în 1949 s-au făcut intervenţii la pictura bisericii, prin spălarea părţilor lucrate în ulei, lucrare executată de pictorul C. Bobuleanu; în 1957 s-a înlocuit pardoseala bisericii cu plăci de marmură şi mozaic veneţian; în 1967 s-a executat pardoseala din parchet în Sfântul Altar; în 1968 s-au făcut reparaţii la exterior şi s-a văruit întreaga biserică. În 1977 biserica a fost grav avariată de seismul din 4 martie şi preotul Banu Gheorghe împreună cu preotul Popescu Mihai au întreprins lucrări de reparaţii capitale şi consolidare a bisericii cu sprijinul şi contribuţia credincioşilor, construindu-se şi clopotniţa şi, de asemenea, montându-se centrala termică. În 1982 s-au făcut lucrări de întreţinere şi curăţare a picturii interioare.
În 1997 după decesul preotului Banu Gheorhe, a fost numit paroh preotul Cârciu Gabriel iar în anul 1999 a fost numit în postul II preotul Văcaru Florian, post rămas vacant prin decesul preotului Popescu Mihai. În anul 2000 Consiliul Parohial l-a delegat pe preotul paroh Cârciu Gabriel să înteprindă demersurile pentru executarea lucrărilor de reparaţii capitale la exteriorul bisericii, astfel că între anii 2000-2001 împreună cu preotul II, Văcaru Florian, şi cu ajutorul credincioşilor s-au făcut lucrări generale de tencuieli în praf de piatră la exteriorul bisericii şi a fost montată o nouă centrală termică în biserică. În anul 2004 au început lucrările de restaurare a întregii picturi interioare în baza devizului aprobat de Comisia de Pictură Bisericească, lucrări ce s-au finalizat în anul 2007. Tot în această perioadă, 2005, s-a construit în curtea bisericii un loc special pentru aprins lumânările, iar în anul 2006 s-a început restaurarea şi poleirea catapetesmei cu schlagmetal, restaurarea icoanelor, precum şi restaurarea cafasului şi pridvorului bisericii. Lucrările s-au finalizat în anul 2007, iar la data de 7 octombrie biserica a fost resfinţită de către PS episcop-vicar patriarhal Ciprian Câmpineanu.
A doua biserică, cu hramul „Sfântul Mucenic Gheorghe”, a fost zidită pe locul unde se află actuala biserică, ctitoria Doamnei Zoe, soţia domnitorului Gheorghe Bibescu, ridicată în anul 1815. Ştiind că prima biserică a dăinuit peste 70 de ani, reiese că ea a fost construită în jurul anului 1740. A doua biserică a durat până în preajma anului 1900 când preotul Ioan Voiculescu împreună cu credincioşii au hotărât să construiască o altă biserică pe acelaşi loc, după care urma să se dărâme biserica ctitorită de familia Bibescu. Prinţul George Valentin Bibescu s-a opus dărâmării bisericii ctitorită de părinţii săi, propunând să doneze un alt teren pentru noua biserică. Preotul împreună cu credincioşii au refuzat această propunere şi au început construcţia noii biserici în jurul celei vechi, ajungând până la acoperiş. Prinţul George Valentin Bibescu nu a dat voie demolării vechii biserici şi astfel lucrările au fost oprite timp de 5 ani. În jurul anului 1907 prinţul Bibescu a acceptat în final dărâmarea vechii biserici şi astfel au fost continuate lucrările. Însuşi prinţul a plătit cheltuielile picturii şi mobilierul sculptat.
Biserica “Sfântul Nicolae” este zidită din piatră şi cărămidă acoperită cu tablă zincată, fiind în formă de cruce cu trei turle, turla principală fiind acoperită cu tablă în formă de solzi. Catapeteasma bisericii este executată din lemn de tei şi îmbrăcată în foiţă de aur, pictată de D. Belisarie. Pictura bisericii este în tempera fiind executată în anul 1910 de acelaşi pictor, păstrându-se în bună parte şi astăzi.
La sfinţirea bisericii, care a avut loc în 1912, familia Bibescu a donat bisericii următoarele odoare: Sfântul Potir, Sfântul Disc, Sfântul Chivot în forma bisericii şi două sfeşnice cu câte trei braţe pentru Sfânta Masă, toate din argint.
În decursul anilor s-au făcut lucrări de întreţinere şi reparaţii generale astfel: în anul 1941, în urma cutremurului, s-au făcut reparaţii atât la interior cât şi la exterior, iar în 1949 s-au făcut intervenţii la pictura bisericii, prin spălarea părţilor lucrate în ulei, lucrare executată de pictorul C. Bobuleanu; în 1957 s-a înlocuit pardoseala bisericii cu plăci de marmură şi mozaic veneţian; în 1967 s-a executat pardoseala din parchet în Sfântul Altar; în 1968 s-au făcut reparaţii la exterior şi s-a văruit întreaga biserică. În 1977 biserica a fost grav avariată de seismul din 4 martie şi preotul Banu Gheorghe împreună cu preotul Popescu Mihai au întreprins lucrări de reparaţii capitale şi consolidare a bisericii cu sprijinul şi contribuţia credincioşilor, construindu-se şi clopotniţa şi, de asemenea, montându-se centrala termică. În 1982 s-au făcut lucrări de întreţinere şi curăţare a picturii interioare.
În 1997 după decesul preotului Banu Gheorhe, a fost numit paroh preotul Cârciu Gabriel iar în anul 1999 a fost numit în postul II preotul Văcaru Florian, post rămas vacant prin decesul preotului Popescu Mihai. În anul 2000 Consiliul Parohial l-a delegat pe preotul paroh Cârciu Gabriel să înteprindă demersurile pentru executarea lucrărilor de reparaţii capitale la exteriorul bisericii, astfel că între anii 2000-2001 împreună cu preotul II, Văcaru Florian, şi cu ajutorul credincioşilor s-au făcut lucrări generale de tencuieli în praf de piatră la exteriorul bisericii şi a fost montată o nouă centrală termică în biserică. În anul 2004 au început lucrările de restaurare a întregii picturi interioare în baza devizului aprobat de Comisia de Pictură Bisericească, lucrări ce s-au finalizat în anul 2007. Tot în această perioadă, 2005, s-a construit în curtea bisericii un loc special pentru aprins lumânările, iar în anul 2006 s-a început restaurarea şi poleirea catapetesmei cu schlagmetal, restaurarea icoanelor, precum şi restaurarea cafasului şi pridvorului bisericii. Lucrările s-au finalizat în anul 2007, iar la data de 7 octombrie biserica a fost resfinţită de către PS episcop-vicar patriarhal Ciprian Câmpineanu.
