Câmpina - Parohia Adormirea Maicii Domnului Câmpina

ISTORIC

Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Municipiul Câmpina, ca amplasament, se află la intersecţia Străzilor Goleşti şi Carol I, în partea de N-V a oraşului.

Din pisania săpată în piatră pe faţada exterioară a clădirii reiese că biserica a fost construită din temelie în anul 1833, însă există suficiente indicii care arată că aici a funcţionat un locaş de cult din piatră încă din anul 1729, când Moşia Câmpina era stăpânită de două familii: Câmpinenii şi Lupoienii.

Potrivit vechilor obiceiuri boiereşti, familia Lupoienilor s-a îngrijit să aibă o biserică, astfel încât, în anul 1819, exista în Câmpina o mănăstire a Lupoienilor. Acte datate anterior anului 1819 atestă faptul că în târgul Câmpinei existau două biserici: Sfinţii Voievozi şi Sfinţii Mucenici Gheorghe şi Dimitrie, cea din urmă neputând fi alta decât ctitoria pe care o găsim în 1819 cu numele de Mănăstirea Lupoienilor. O confirmare a acestei stări o găsim în cazul mormântului boierului Constantin Lupoianu, aflat în interiorul bisericii, pe care este scrisă următoarea inscripţie: „Sub această piatră odihneşte robul lui Dumnezeu Constantin Lupoianu, bi vel stolnic la leat 1808, febr. 27”. Cel mai probabil, aici este vorba despre mormântul ctitorului sfântului locaş, iar în momentul trecerii sale la cele veşnice biserica era deja finalizată.

În sprijinul acestei ipoteze vin foarte multe însemnări de pe cărţile vechi de slujbă, ale bisericii, aflate în cancelaria parohială sau în depozitul de carte veche de la Mănăstirea Sinaia.

În anul 1825 familia boierilor Lupoieni era alcătuită din trei fraţi şi o soră, Maria, căsătorită cu Grigorie Bujoreanu care a lăsat mănăstirii Cernica, printr-un testament alcătuit la data de 7 februarie 1820, o parte a averii sale, iar o altă parte a donat-o pentru ctitorirea Bisericii Sfânta Treime din Câmpina, ridicată în anul 1828. În acelaşi testament se spune că a lăsat bani şi pentru şcoala de lângă biserică, de la han, ai cărei ctitori fuseseră părinţii ei. Deci, în 1827 exista deja Biserica de la han, având pe lângă ea o şcoală unde învăţau româneşte şi greceşte 60 de copii. Şcoala, care funcţiona în chiliile călugărilor, a dăinuit până mai târziu, chiar după 1868.

După anul 1833 moare boierul Grigorie Bujoreanu, soţul Mariei Lupoianu şi potrivit testamentului lăsat de acesta, Sfântul Calinic de la Cernica rămâne singurul epitrop al averii lor. El pune să se scrie inscripţia cea nouă pe peretele exterior la intrarea în biserică prin care se dădea Bisericii un nou hram şi anume Adormirea Maicii Domnului şi Sfântul Nicolae, adăugând informaţia că Biserica a fost zidită din temelii în 1833. Probabil restaurarea a fost atât de importantă, încât s-a considerat că este o Biserică nouă.

Părintele Ioan este primul slujitor consemnat la această biserică încă înainte de 1865. Preotului Ioan i-au urmat în slujire preoţii Stoica şi Stan, iar după moartea acestuia din urmă boierii locali în frunte cu Enache Fota au adus pe preotul Ioan Referendaru de la biserica Sfinţii Voievozi din Câmpina. Acesta a fost urmat de Pr. Nicolae Angelescu (1879), apoi de Pr. Marin Martinescu (până în 1933) şi de Pr. Nicolae Georgescu. Din noiembrie 1964 şi până în mai 1995, parohia a fost păstorită de Pr. Stelian Izvoranu, iar din 1995 până în prezent de preoţii Gheorghe Izvoranu şi Paul Stelian Izvoranu.
Biserica este construită în plan triconc, de mici dimensiuni, având două turle de lemn, dintre care una a format clopotniţa. Este alcătuită din ziduri solide de cărămidă, groase de 0,90 m., având o suprafaţă de 150 m2 şi este învelită cu tablă. Porticul bisericii este deschis şi este sprijinit pe coloane de zid, de formă rotundă.
Biserica a fost repictată în 1905 de către pictorul Toma Vintilescu, peste pictura deja existentă. Toată tâmpla este făcută din icoane de lemn încadrate în motive florale aplicate pe schelet de lemn. În decursul timpului Biserica a fost avariată de cutremure şi bombardamente, iar în 1888 chiar de un incendiu, fiind de fiecare dată reparată şi restaurată.
Între anii 1964-1995 în timpul păstoririi preotului Stelian Izvoranu, biserica a fost din nou restaurată, fiind adusă faţada exterioară la forma iniţială, construindu-se clopotniţa şi pornindu-se restaurarea picturii interioare. Iniţial a fost restaurată lucrarea în ulei a pictorului Toma Vintilescu (1905), descoperindu-se în timpul restaurării că sub aceasta exista pictura originală în tehnica fresco. S-a trecut imediat la decaparea şi restaurarea vechii picturi, de către meşterul restaurator Ciobanu. Dat fiind valoarea şi vechimea picturii din 1833, biserica şi pictura au fost declarate atunci monumente istorice de categoria A. Întrea anii 1996-2003 în timpul păstoririi preoţilor Gheorghe şi Paul Stelian Izvoranu s-au făcut mai multe lucrări de reparaţii şi construcţii: s-a refăcut gardul de piatră care împrejmuieşte curtea Bisericii, s-a consolidat Biserica şi turla, s-a retencuit exteriorul, păstrându-se arcadele şi stucaturile iniţiale, s-a schimbat pardoseala de mozaic cu plăci de marmură albă, s-au confecţionat uşile exterioare, stranele şi scaunele arhiereşti, din stejar sculptat, s-a instalat încălzire centrală, s-a schimbat tabla de pe acoperiş şi s-au betonat aleile din curtea Bisericii.
Între anii 2004-2006 s-a purces la restaurarea şi conservarea picturii murale interioare, lucrare executată de pictorul restaurator Gabriela Ştefăniţă. În Sfântul Altar s-a descoperit semnătura autorului picturii fresco interioare în persoana lui Costache Eliadie Zugravul (1833).

Între anii 2006-2007 s-au lucrat în mozaic icoanele exterioare: Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, Sfântul Ierarh Nicolae şi Adormirea Maicii Domnului, icoanele împărăteşti de pe catapeteasmă au fost îmbrăcate cu tablă argintată, iar cele două policandre şi sfeşnicele împărăteşti au fost restaurate. Astfel împodobit cu haină nouă, sfântul lăcaş a fost resfinţit pe data de 5 noembrie 2006 de către PS episcop-vicar patriarhal Ciprian Câmpineanul.

Activităţi social-filantropice
Parohia sprijină periodic familiile nevoiaşe de pe teritoriul ei, precum şi alte persoane care cer ajutorul, inclusiv pe cele care au avut de suferit în urma calamităţilor naturale.
Cu sprijinul fundaţiei Stichting Karpaten Expresse din Olanda sunt ajutate persoane sărace din Câmpina şi din împrejurimi, cu donaţii constând în: îmbrăcăminte, alimente, rechizite, jucării etc.
Parohia participă la programul Şi nouă ne pasă iniţiat de Protoieria Câmpina, pentru ajutorarea deţinutelor din Penitenciarul Târgşor.