Date despre parohie

Hramul : Naşterea Maicii Domnului

Adresa : Str. Libertăţii, nr. 95, oraş Buşteni, judeţul Prahova

Preot paroh : Pr. Grigore Gheorghe Virgil

Preot coslujitor : Pr. Dan Daniel Aurel

Telefon :

E-mail : parohiabusteni@gmail.com

Cod IBAN RO52 RNCB 0069 1487 8595 0001
RNCBROBU

Banca: Raiffeisen Bank Sucursala Buşteni

Potrivit regulamentului întocmit de Administraţia Domeniului Coroanei, care prevedea printre alte clădiri pentru ridicarea culturală şi economică a poporului: biserici, şcoli, ateliere, bănci populare etc., după dorinţa suveranilor, s-a luat hotărârea de a se ridica în Buşteni, lângă localul de şcoală, inaugurat în anul 1887, un sfânt lăcaş de rugăciune care să fie închinat pomenirii lor şi a unicei lor fiice, decedate, Principesa Maria.

Astfel, biserica Domnească din Buşteni, ridicată din temelie de Regele Carol I şi Regina Elisabeta , a fost târnosită la data de 8 septembrie 1889, cu ocazia praznicului Naşterii Maicii Domnului, sărbătoare care a şi devenit hramul bisericii, slujba de sfinţire fiind săvârşită „în prezenţa Majestăţii Sale Regelui şi a Alteţei Sale Regale Principele Ferdinand, a Înaltului cler şi a Miniştrilor” .

În anul 1939, la sărbătorirea a jumătate de veac de existenţă, preotul doctor în teologie Virgil Godeanu făcea o prezentare elogioasă, amintind printre multele realizări ale Regelui şi construcţia şi inaugurarea acestei Biserici . Printre altele se aminteşte de faptul că Regele a participat cu mare bucurie la agapa desfăşurată în curtea bisericii, la care au participat 5-600 de credincioşi şi apoi la hora ce se întinsese în bătătura prezbiteriului. Exemplul dat de familia regală a fost urmat de numeroase alte familii ce au venit din diferite părţi ale ţării şi s-au stabilit la Buşteni, unde au ridicat, după puterea financiară a fiecăruia, o casă, o vilă sau un castel, contribuind la transformarea localităţii într-o staţiune ce astăzi este înscrisă în rândul celor de interes naţional.

Biserica Domnească a fost construită după arhitectura tipică mai tuturor bisericilor ortodoxe, în formă de cruce, şi este situată în perimetrul Centrului Civic, având la apus Masivul Caraiman, o perlă din măreţul lanţ al munţilor Bucegi pe care, în 1927 s-a înălţat, prin grija reginei Maria, Crucea Eroilor căzuţi pe câmpurile de luptă pentru întregirea neamului, iar la răsărit drumul naţional DN 1 din care se face accesul în parcul lăcaşului sfânt.

Planul clădirii Sfintei Biserici a fost întocmit de arhitectul I.M. Socolescu, acelaşi care a întocmit planul clădirii CEC din Bucureşti, situat pe Calea Victoriei, un veritabil monument arhitectural, iar sfântul locaş este construit din piatră cioplită provenită din masivul Caraiman. Constructorul şi meşterii pietrari italieni au desăvârşit executarea clădirii sub conducerea antreprenorului Piero Dreossi, aceasta neavând nevoie în decursul timpului de nici un fel de reparaţie capitală.
Orientarea nu este exact spre răsărit, prezentând o deplasare de cca. 4-5o spre sud. Clădirea are o lungime de 20,3 m. şi o lăţime de 7,4 m., rezultând o suprafaţă de 125,25 mp., având acoperişul dominat de două turle masive. Arhitectonica se aseamănă în bună măsură cu bolniţa de la mănăstirea Hurez din Vâlcea.
La început tinda a fost deschisă, dar ulterior s-a închis cu geamuri aplicate pe cadru metalic. O uşă mare, din stejar masiv cu sculptură deosebită, încadrată de doi stâlpi de piatră cioplită, străjuieşte intrarea. Pe lespedea de la intrare este inscripţionat un fragment din cântarea heruvimică: „Toată grija cea lumească să o lepădăm”, atrăgând atenţia tuturor celor ce intră, că vor păi în lăcaş de rugăciune, unde sufletele vor găsi popas de reculegere şi de înălţare sufletească.
În pronaos, de o parte şi de alta, lumina zilei străbate prin două ferestre cu geamuri colorate diferit în vitralii, creând o atmosferă de rugăciune.
Naosul este format din două abside laterale iar deasupra lui se ridică bolta cea mare a bisericii, peste care se înalţă turla centrală, din care coboară un candelabru cu 24 de lumini. Urcând o treaptă din lespezi de piatră, avem în faţă catapeteasma din lemn sculptat şi aurit, comandată şi lucrată la Viena, considerată la acea vreme cea mai frumoasă din ţară. Pe catapeteasmă sunt vechile icoane, aşezate de la sfinţirea Bisericii Domneşti, reprezentând pe cei 12 Sfinţi Apostoli. Icoanele originale, de o valoare inestimabilă, sunt opera pictorului Gh.M. Tăttărescu şi a ucenicilor săi.
Cele patru ferestre din naos sunt prevăzute cu vitralii. Un element interesant, ce îi conferă aspect de unicat, cel puţin în România, îl constituie materialul din care au fost executate atât calota boltei din naos, cât şi cornişele celor patru elemente de structură ale bisericii: sticlă colorată. Vitraliile s-au păstrat intacte până în zilele noastre, în ciuda poziţiei lor orizontale ce le conferă multă vulnerabilitate în faţa intemperiilor.
Pictura originală a fost executată de pictorul de origine daneză Agnes Exner. Din păcate, aceasta s-a deteriorat şi a fost complet ştearsă în anul 1934, când a fost repictată în ulei întreaga biserică de către renumitul pictor bisericesc Gheorghe Belizarie.
În pronaos, pe peretele de la intrare, se află două tablouri votive, în mărime naturală, semnate de pictorul Eyk. Pictura în ulei pe pânză reprezintă chipurile ctitorilor bisericii: în dreapta, Regele Carol I, în ţinută de comandant al Armatei Române, cu chipiul în mâna dreaptă şi cu mâna stângă pe mânerul sabiei, iar în partea stângă, Regina Elisabeta, îmbrăcată într-un superb costum naţional, având diadema regală pe cap. Aceste picturi alcătuiesc, împreună cu ramele sculptate din stejar care le încadrează, un ansamblu de o valoare artistică deosebită.
Dacă întreg ansamblul arhitectonic al Biserici Domneşti din Buşteni este demn de admirat, mobilierul din interior prezintă şi el un aspect cu totul deosebit, bucurându-se din partea specialiştilor de calificative superlative. Astfel, sunt de remarcat cele două rame din lemnde stejar sculptat, care încadrează portretele ctitorilor, cele două jilţuri regale cu stema Regatului României, cele două jilţuri princiare, jilţul arhieresc, stranele precum şi întreaga ornamentaţie executată din lemn de stejar masiv şi aurit.
De asemenea, în cancelarie se află tabloul intitulat Lăsaţi copiii să vină la Mine ce înfăţişează pe Mântuitorul Iisus cu pruncii, tablou executat în anul 1874 de Gh.M. Tăttărescu şi dăruit bisericii Domneşti din Buşteni de Regina Maria, în semn de preţuire, în anul 1927.
Pe lângă toate acestea, sfânta biserică a fost înzestrată de ctitori cu toate odăjdiile şi obiectele de cult necesare sfintelor slujbe.
În interiorul parcului în care a fost construită biserica, se află şi casa parohială (presbiteriul), clădită deodată cu biserica şi aşezată în partea dreaptă, la intrarea în parc. Pridvorul şi cele două camere de la stradă au fost rezervate multă vreme pentru primirea Familiei Regale. Regele Carol I şi Regina Elisabeta au fost foarte ataşaţi de localitatea Buşteni, iar după construirea Bisericii Domneşti, veneau foarte des cu o trăsură trasă de patru cai albi să asiste la săvârşirea Sfintei Liturghii, atunci când se aflau la Castelul Peleş. În nenumărate rânduri, familia Regală venea la Buşteni însoţită de oaspeţi străini ce se aflau în vizită în ţara noastră, pentru a le arăta aceste locuri minunate. Astfel, moştenitorul tronului Austriei, Frantz Ferdinand a fost aici în 1903, Regele Ferdinand al Bulgariei cu soţia, o Prinţesă de Bavaria, lordul Robert, care a jucat un rol important în războiul cu Burii, Regele Gustav al Suediei, şi alţii.
Salonul prezbiteriului era locul în care, de obicei, Familia Regală şi invitaţii serveau ceaiul, cu prilejul vizitelor de la Buşteni, iar când condiţiile atmosferice erau favorabile, ceremonia avea loc la umbra pomilor din jurul bisericii, în timp ce corul de copii al şcolii primare din localitate îi delecta cu diferite cântări corale naţionale .
În timpul Primului Război Mondial 1916-1918, biserica a avut de suferit foarte mult, odată cu trecerea armatei austro-ungare, atât din pricina bombardamentelor, care au cauzat stricăciuni, cât mai ales a furturilor . Populaţia a fost nevoită să părăsească localitatea, în casa parohială au fost adăpostiţi caii, salonul Regal a fost devastat, iar arhiva bisericii a fost împrăştiată, 800 de volume fiind arse sau aruncate afară în zăpadă.

După sfinţirea bisericii, potrivit rânduielilor bisericeşti, s-a săvârşit Sfânta Liturghie timp de 40 de zile de către Părintele Pantelimon, stareţul Mănăstirii Predeal. Urmează Monahul Dionisie Simionescu, adus din dorinţa regelui de la Constanţa, care în 1909 devine arhimandrit şi stareţ la Mănăstirea Sinaia. Acesta a mai fost ajutat de ieromonahul Carp de la mănăstirea Predeal, care semnează registrele de botez între anii 1898-1900.
Din 1 August 1909 şi până în septembrie 1929, a fost numit să slujească la Buşteni ieromonahul Serafim Georgescu, un om cu o aleasă cultură teologică, cunoscător al limbii germane, plin de tact şi blândeţe care, la rândul său, devine arhimandrit mitrofor şi stareţ al Sfintei Mănăstiri Sinaia. Preacuviosul părinte Serafim Georgescu a slujit la Buşteni până la 18 septembrie 1916, când încep luptele prin munţi, păstorind din nou biserica după război, din 1919 până în septembrie 1929.
În timpul Primului Război Mondial, slujbele au fost oficiate de ieromonahul Nicanor de la Mănăstirea Predeal, iar între anii 1918-1919 a suplinit preotul de mir Dumitru Atanasiu din Azuga, care a luat măsuri ca biserica să fie din nou sfinţită, deoarece a fost pângărită în timpul războiului.
Din septembrie 1929 şi până în aprilie 1936 aici a păstorit părintele ierostavrofor Antonie Năescu, fost arhidiacon al Sfintei Mitropolii timp de 27 ani, şi viitor stareţ al mănăstirii Predeal. A păstorit până la 5 aprilie 1936, când a fost numit paroh preotul Virgil Godeanu, doctor în teologie şi licenţiat în filosofie, fost profesor la Seminariile Central, Nifon şi Cernica. Acesta din urmă a păstorit parohia până în 1942.
Din 1943 au fost numiţi doi preoţi şi anume Ioan Vişinescu, care a păstorit până în 1954, şi Ioan Moraru, care a păstorit până în 1977, îndeplinind la un moment dat, în anul 1964, funcţia de protoiereu al Protoieriei Câmpina.
În locul părintelui I. Vişinescu, în 1964 a fost numit preotul Nicolae Nica, care a slujit împreună cu părintele Ioan Moraru până în 1968 şi apoi părintele Dumitru Toader care a slujit în postul de preot II până în anul 1977 când, după moartea preotului I. Moraru, devine preot paroh, păstorind parohia până în anul 2001, când trece la cele veşnice. Între anii 1978-1992 a slujit în postul de preot II părintele Ioan Roşescu, care s-a transferat în Bucureşti.
Din anul 1992 a fost numit preotul Nicolae Dincă, care a păstorit ca preot II până în anul 2001 şi ca paroh până în anul 2010 iar din anul 2003 a fost numit preot II Barbu Iulian, care a slujit până în anul 2010, când a fost transferat ca preot paroh la parohia nou înfiinţată în cartierul Zamora, oraş Buşteni.
De la 1 iunie 2010, Biserica Domnească din Buşteni este păstorită de către preotul paroh Grigore Gheorghe Virgil alături de preotul Dan Daniel Aurel, perioadă în care s-au început lucrările de restaurare-conservare a picturii murale, s-a reconstruit din piatră şi fier forjat gardul împrejmuitor şi s-a reabilitat casa parohială.

Cântăreţii Bisericii Domneşti din Buşteni au fost următorii: monahul Averchie de la Sfânta Mănăstire Predeal, Gheorghe Vlădăreanu, Grigore Popescu, Mihai Popescu, fiul lui Grigore, Gheorghe Niţu, Hoţescu Andrei, Dinu Ion, iar în prezent Bucur Florin, numit din 2004.

Până la 1925, când a intrat în vigoare Legea de Organizare a Bisericii Ortodoxe Române, care a instituit epitropiile, consiliile şi adunările parohiale, Biserica Domnească a fost sub directa îngrijire a Administraţiei Domeniului Coroanei în ceea ce priveşte cele necesare cultului şi gospodăririi bisericii iar apoi biserica a trecut pe seama Parohiei şi a organelor de conducere parohială.

Activităţi social-filantropice

Parohia sprijină periodic familiile cu probleme sociale aflate pe teritoriul ei, precum şi persoane cu probleme medicale deosebite, suplinind din fonduri proprii.
De asemenea, parohia noastră, este implicată în diferite programe sociale organizate la nivelul parohiei sau prin intermediul protoieriei:
Programul de Sfintele Paşti, de Crăciun şi de Hramul Bisericii care constă în oferirea de hrană caldă sau pachete cu alimente celor care participă la Sfintele Slujbe sau persoanelor care au în întreţinere copii şcolari, precum şi pentru persoane vârstnice singure, cu venituri foarte mici.