Date despre capelă

Hramul : 

Adresa : 

Preot : 

Telefon :

Din registrul istorico-tehnic al domeniilor militare rezultă că o parte din clădirile penitenciarului Târgşor au fost construite în anul 1857, de Egumenul Rovin, pentru Mănăstirea Crângul Tei (Târgşorul Nou). În anul 1864, egumenul Rovin moare iar călugării se răspândesc prin ţară.
După ce călugării au părăsit mănăstirea, din ordinul domnitorului Cuza a luat fiinţă în această mănăstire o pulberărie a armatei, iar chiliile călugărilor au fost amenajate în acest scop de maiorul Cristodorescu, care a devenit apoi comandantul acesteia. În acelaşi timp, biserica mănăstirii a fost dată în folosinţă locuitorilor din localitatea Crângul Tei (Târgşorul Nou).
În anul 1882, pulberăria Târgşor încetează sa mai funcţioneze pentru că cea de-a doua pulberărie a armatei din localitatea Laculete (Pucioasa-Dâmboviţa), putea asigura întreaga cantitate necesară pentru dotarea Armatei Române.
Tot în acelaşi an, fostul ministru de război, I.C. Brătianu a solicitat Regelui Carol I înfiinţarea la Crângul Tei, în locul pulberăriei, a unei închisori militare, aceasta şi ca urmare a nemulţumirii crescânde a militarilor din armată faţă de regimul aplicat în unităţi şi serviciului militar obligatoriu.
Dându-se aprobarea cuvenită, în acelaşi an s-au construit două pavilioane şi patru dormitoare pentru închisoare şi un pavilion pentru locuinţele cadrelor.
În perioada anilor 1882-1948, în această închisoare au executat pedepse privative de libertate deţinuţi condamnaţi pentru infracţiuni cu caracter militar, pe diferite termene.
La 8 mai 1948, închisoarea Târgşorul Nou a fost preluată de Ministerul Afacerilor Interne şi transformată în închisoare civilă. Aici executau pedepse cei reţinuţi de organele securităţii statului, foşti poliţişti care au făcut parte din Siguranţa Statului burghezo-moşieresc şi minorii cu activităţi contra-revoluţionare, potrivit capetelor de acuzare a majorităţii condamnaţilor de aici din acea perioadă.
La 6 ianuarie 1952, foştii deţinuţi de drept comun, bărbaţi, au fost transferaţi la alte penitenciare şi aici au fost aduse femei. În luna mai 1954, deţinutele care erau la dispoziţia Securităţii statului au fost transferate în ţară, la Târgşor rămânând doar cele de drept comun şi un număr mic de deţinute necesare pentru muncile gospodăreşti. În data de 31 iulie 1977 a fost desfiinţat pentitenciarul de femei Mislea, iar condamnatele au fost transferate la Penitenciarul Târgşor.
În jurul datei de desfăşurare a Revoluţiei din decembrie 1989, în pentitenciar erau 910 deţinute, iar după decretul din ianuarie 1990, au mai rămas 280 deţinute negraţiate.
Din punct de vedere al activităţilor liturgice şi moral-religioase desfăşurate de Biserica Ortodoxă Română putem spune că în luna februarie 1990 s-a oficiat prima Sfântă Liturghie în penitenciar de către Preacucernicul Preot Costică Dumitru, protoiereul de Câmpina, înconjurat de un mare sobor de preoţi ai acestei protoierii şi la care au participat şi comandantul unităţii Maiorul Boştină Nicolae, cadrele penitenciarului şi un mare număr de deţinute. Atunci s-a luat în discuţie amenajarea unei capele în interiorul instituţiei. Acest fapt a fost dus la îndeplinire în anul 1993, prin amenajarea unei foste camere de detenţie, picată în tehnică tempera, iar dotarea s-a făcut prin donaţii de la multe biserici din protoierie.
Sfinţirea acestei capele s-a făcut în iulie 1993, de către Preasfinţitul Teofan, episcop vicar-patriarhal, delegat de către vrednicul de pomenire Preafericitul Patriarh Teoctist.
Până la înfiinţarea postului de preot capelan în unitate, toate serviciile religioase specifice au fost oficiate, după rânduială, prin rotaţie, de preoţii din protoierie, printre aceştia enumerăm pe: preot Dobrescu Valeriu, preot Stănescu Nicolae şi mulţi alţii.
Înfiinţarea postului de capelan a adus numirea preotului Sâmpetrean Ioan Emanoil, ca primul preot capelan, urmat de preotul Stan Florin, iar în prezent de preotul Marin Ion, care şi-a început activitatea aici în anul 1997, în ziua praznicului Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril.
În anul 2004, conducerea unităţii împreună cu cadrele de specialitate, au hotărât unele modernizări ale secţiilor de detenţie. Astfel fostele secţii I şi a II-a au fost demolate şi împreună cu acestea şi capela unităţii care prezenta o stare avansată de degradare, ea fiind amenajată, aşa cum spuneam, într-o fosta cameră de detenţie, o baracă construită să adăpostească deţinutele vreme de maxim cinci ani, până se vor construi alte două secţii de detenţie (III şi IV).
Pe locul demolării s-au construit două secţii de detenţie modernizate (p + 1) care cuprind şi alte spaţii pentru activităţile unităţii (sala de mese, sala de sport, cabinete, birouri s.a.).
Tot atunci s-a decis o nouă organizare a curţii interioare care prevedea şi construcţia unei biserici. Piatra de temelie a fost aşezată în octombrie 2004 de Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul împreună cu Preot Protoiereu Costică Dumitru, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi. Prezenţi au fost din conducerea unităţii, Doamna Magistrat Zinica Trandafirescu, Celestin Brânzan, directorul adjunct pentru pază şi siguranţa deţinerii, Domnişoara Gabriela Răducanu, şef serviciu educaţie şi intervenţie psiho-socială, alţi ofiţeri şi subofiţeri ai unităţii. Turnarea fundaţiei s-a executat în iulie 2005 iar lucrările de zidărie ale viitoarei biserici au demarat în septembrie 2007 și s-au finalizat în aprilie 2008.
Biserica este construită din cărămidă, cu zid gros de 40 cm, cu grinzi și stâlpi, pe o fundație de 1,5 m, prevăzută cu o turlă octogonală, așezată pe o bază pătrată, din grinzi întoarse și acoperită cu tablă galvanizată, în solzi. Tâmplăria este din termopan culoarea lemnului.
Încă din anul 2008 s-a finalizat interiorul Bisericii noastre pregătindu-se astfel locul pentru pictură nouă. În acest caz am căutat pe cineva care dorește să ne ajute la această temerară întreprindere prin executarea picturii, în mod gratuit, fără ca acesta să influențeze calitatea lucrării, în sine. În final, mulțumind Maicii Domnului, am găsit pe Domnul Dan Mănăstireanu care s-a angajat să execute această lucrare – gratuit – în tehnica tempera.
Demn de reamintit este și faptul că tot cu ajutorul prietenilor noștri cu suflet mare am reușit să achiziționăm lemnul de stejar uscat pentru confecționarea catapetesmei Sfintei Biserici, care a fost sculptată de un fost deținut de la Penitenciarul Poarta Albă, Constanța, pe care ulterior am împodobit-o cu 36 de icoane (12 praznicale, 12 apostoli, 12 prooroci) și 6 mari împărătești, la care s-a mai adăugat poleirea cu foițe de aur și argint.
Tot cu ajutorul pictorului, am reușit să aplicăm și vitralii la ferestre și uși, în tehnică de foiță de film și bandă adezivă de plumb, dar și lucrări de mozaic executate de două deținute, cu materiale cumpărate sau primite și care au fost aplicate pe cele două coloane interioare, pe glafurile ușii de intrare, pe peretele de sub luneta – Sfinții Apostoli Petru și Pavel și pe pereții Sfintei Biserici.
Biserica a fost târnosită pe data de 27 iunie 2011 de către Preasfințitul episcop vicar Varsanufie Prahoveanul, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, în frunte cu Preacucernicul Protoiereu Costică Dumitru.