Date despre parohie

Hramul : Adormirii Maicii Domnului,

Adresa : Str. Şoseaua Naţională, nr. 8, Comuna Băneşti, Jud. Prahova

Preot paroh : Pr. Bezdedeanu Constantin Liviu

Telefon : o724483167

E-mail : bisericabanesti@gmail.com

Preot coslujitor : Pr. Sgura Ioan Nicolae

Telefon : 0724538122

Cod IBAN :RO35 RNCB 0208 0099 6952 0001

Banca: B.C.R. Sucursala Câmpina

În lunca aflată în aval de confluenţa râului Doftana cu râul Prahova, s-a aflat vechea vatra a satului Băneşti – numit, pe atunci, Silişte. Aceasta era un sat înfloritor, cu oameni gospodari și credincioși, după cum mărturisesc bătrânii actualei așezări. Cu toate acestea, vitregiile vremii nu au ocolit comunitatea siliștenilor.

Astfel, într-o noapte de Vinerea Mare, când Domnul a pătimit pe Cruce, aveau să pătimească şi locuitorii acestei comunități. Pe când cei mai mulți dintre locuitori se aflau la biserică, fără de veste, peste această comunitate au năvălit barbarii sau, în acord cu povestirile sătenilor, căpcăunii, «călare pe cai şi bând apă din ţeste de om». Barbarii cotropitori au dat foc bisericii, omorând, totodată, aproape toţi locuitorii din Silişte. Din povestiri aflăm faptul că nu a supravieţuit decât un singur om: Neguţ.

După trecerea invaziei, Neguț s-a retras și s-a stabilit în pădurea ce înconjoară actualul sat, mărturia acestui fapt fiind zona care până astăzi îi poartă numele – Neguţeşti.  Istoria actualei comunități este legată de nepotul lui Neguț, Banu. Acesta va coborî spre locul ce adună astăzi locuitorii din Băneşti, întemeind vatra satului. Istoria vine să confirme legenda, căci după supunerea cnezatelor ruseşti are loc marea invazie tătaro-mongolă de la 1241, care a atins şi Valea Prahovei. Probabil acesta este contextul suferințelor despre care vorbesc bătrânii satului. Deşi această istorie nu poate fi reconstituită perfect, ea ne duce cu gândul la marea tragedie prin care au trecut acei locuitori, dar și la vechimea localităţii noastre care era constituită, încă înainte de migraţia tătarilor, într-o aşezare puternică, cu biserică și cu oameni creştini.

Așadar, începuturile bisericii din Băneşti trebuie căutate în vremuri foarte vechi – înainte de migraţia mongolilor din 1241 – şi chiar cu mult mai înainte, căci Biserica desemnează şi credinţa strămoşească, a românilor, credinţă care nu a lipsit niciodată de pe meleagurile acestea.

Din istoria bătrânilor ştim că biserica băneștenilor era situată în cimitirul vechi. Inițial, aceasta a fost ridicată din piatra existentă din abundență în lunca râurilor ce înconjurau comunitatea. Ulterior, bisericii i-au fost adăugate elemente cioplite în lemn. Probabil acesta este motivul pentru care, în catagrafia din 1810 Băneştiul apare cu biserică de lemn, iar într-un alt document al perioadei se spune că „din biserică rămăsese o grămadă de piatră”. Pentru noi, cei de astăzi, este important faptul că, după tradiția satului, piatra folosită la construcția bisericii vechi alcătuiește astăzi zidul de sud – est al cimitirului situat pe strada Din jos, fiind o mărturie a vechimii acestei comunității și a credinței ce i-a însuflețit pe locuitorii ei.

Un fapt ce vine să întărească cele amintite este constituit de aceea că, în catagrafia comunei Băneşti din anul 1810, comuna apare cu o biserică de lemn, doi preoţi şi un diacon. Astfel, de la începutul sec. XVII şi până la secularizarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, biserica Băneşti, ca şi întreaga moşie din zonă, a fost stăpânită de mănăstirea Mărgineni.

Cu privire la slujitorii acestei comunități, știm cu exactitate faptul că, în anul 1856, vrednicul preot Ioan Neagu Duhovnicu vine în Băneşti. Părintele Ioan Neagu se va impune în Băneşti ca un mare păstor şi valoros preot, urmaşii lăudându-i vrednicia, l-au numit Ioan Duhovnicu. De neam era băneştean, născut în 1829 din părinții drept-credincioși Neagoe şi Lionida, care au avut șapte copii. Se pare că între anii 1853-1856 Ioan a făcut ucenicie în Câmpina la una dintre biserici. În 1856 este hirotonit, iar în 1861 devine duhovnic.

Imediat după numirea lui ca preot în comunitate începe construirea unui nou lăcaş de cult. Acesta va fi gata în 1865. Terenul pe care se construise biserica cea nouă era al preotului Ioan. Biserica, impresionantă prin dimensiuni, va fi așezată sub ocrotirea Maicii Domnului, primind hramul Adormirii sale. Preotul Ioan înzestrează biserica nou edificată cu cele necesare cultului, iar, lângă ea, construieşte o clopotniţă din piatră cioplită. De-o parte şi de alta a clopotniţei, prin grija părintelui, au fost edificate două clădiri. Într-una din acestea clădiri își află începutul prima școală din satul Bănești.

Un impunător tablou pictat de Sava Henţia, în mărime naturală, ne arată până astăzi chipul vrednicului preot Ioan Duhovnicul. Clopotele noi (inscripţia de pe clopotul mare păstrat de la ctitorul bisericii stă mărturie a iubirii sale pentru acest locaș: acest clopot s-a făcut de către Preotul Ioan Duhovnicul, cu a sa soţie Nastasia presbitera, 1870), Sfintele vase de argint, Evanghelia şi multe alte obiecte măiestrit lucrate, vin toate să confirme, până în prezent, grija pentru Biserică a părintelui Ioan.

Între lucrurile deosebite lăsate Bisericii este şi pământul din zona Mălăieşte. Nu mai puțin de 6 hectare de teren arabil a lăsat preotul Ioan, prin testament, din averea personală, bisericii din Bănești. Din aceeași dragoste pentru Dumnezeu și oameni, tot prin testamentul personal, preotul Ioan lăsa şcolii din Băneşti teren de construire (din pământul bisericii), bani pentru construcţie (750 lei) şi 8,5 hectare teren arabil (lângă locul bisericii).

În 1880 preoteasa Anastasia moare. Multe obiecte din argint dăruite Bisericii atât înainte cât şi după moartea ei dovedesc grija părintelui Ioan pentru pomenirea ei. Ultimul document păstrat în arhiva parohiei cu înscrierile părintelui datează din 1 iunie 1900. Este anul în care s-a pensionat, după care a rămas retras ca un adevărat călugăr vreme de mai mulţi ani, murind în anul 1907, data de 23 mai.

În amintirea sa, şcoala din Băneşti a depus în 2003 documentaţia necesară pentru a-i purta numele acestui valoros preot, băneştean şi om de carte: Ioan Duhovnicu. În anul 2007 (la 100 de ani de la moartea vrednicului preot) s-a primit oficial denumirea şcolii, iar în biserica pe care a iubit-o atât de mult, la data de 23 mai, s-a săvârșit un parastas de pomenire pentru părintele Ioan.

Imediat după pensionarea părintelui Ioan Duhovnicul la biserica Băneşti a slujit un călugăr, locuind într-una din camerele de lângă clopotniţă. În anul 1900 vine în Băneşti, după cum mărturisesc registrele parohiei, părintele Ioan Voiculescu. Dintr-un registru din anii 1937 aflăm numele preotesei sale – Maria. Părintele Ioan Voiculescu a slujit în această comunitate vreme de 37 de ani, după plecare la cele veșnice fiind înmormântat în cimitirul parohiei.

Biserica veche și-a păstrat forma până în anul 1937, când era ameninţată să se desfacă zidurile laterale, iar bolţile să se prăbuşească. Acesta este motivul pentru care, părintele Ioan Săndulescu, proaspăt numit preot în Parohia Băneşti, a început consolidarea și extinderea bisericii. Din biserica veche s-a păstrat doar altarul şi o parte din naos. Acestora le-au fost adăugate absidele și pronaosul de dimensiuni generoase. În acest context au fost eliminate și turlele de cărămidă, fiind înlocuite de o singură turlă cu structură de lemn. Restaurarea întreprinsă de părintele Săndulescu a schimbat complet dimensiunile şi înfăţişarea bisericii. Lucrările au durat până în anul 1939, când au fost întrerupte de începutul celui de-al Doilea Război Mondial.

Dat fiind contextul conflagrațiilor mondiale, abia în anul 1951 se va putea începe pictarea bisericii. După această dată, biserica a fost înfrumuseţată cu pardoseală de mozaic, a fost realizată instalaţia electrică, iar sub turla Pantocrator a fost așezat un frumos policandru. În timpul păstoririi părintelui Ioan Săndulescu în parohie a fost amenajat și un nou cimitir.

Amintirea părintelui Săndulescu a rămas vie în inima oricărui băneştean, fiind recunoscut drept un preot harnic, cu o cultură deosebită – doctor în drept şi licenţiat în teologie, apărător al lui Nicolae Iorga şi a altor învăţaţi ai timpului. Deși a păstorit în vremuri tulburi, părintele Săndulescu a păstrat întreaga avere parohială, trudind personal pentru ridicarea bisericii și pentru zidirea comunității din jurul acesteia.

În anul 1978, după plecarea la Domnul a părintelui Săndulescu, la Bănești a fost numit părintele Ieşanu Vicenţiu. Acesta se va remarca repede pe tărâm administrativ-gospodăresc. Biserica fusese grav avariată după cutremurul din 1977. Pentru acest motiv, în 1979, părintele întocmeşte documentaţia necesară pentru consolidarea bisericii. În 1980 încep lucrările de reparaţie şi consolidare. Trei centuri şi 16 stâlpi de beton vor înconjura biserica pentru a o întări.

În acest context, biserica este tencuită pe exterior, iar în interior s-a refăcut instalaţia electrică și tavanele. Scara de la intrare, cafasul și clopotniţa au avut parte de înnoiri şi consolidări. În 1984, cu sprijinul comunității, se reuşeşte cumpărarea unui imobil cu curte de 800mp, care devine casa parohială. Biserica este pictată din nou, este împodobită cu vitralii şi cu un nou mobilier (executat din stejar de către sculptorul Dumitru Gafton din Târgu Neamţ). Astfel pregătită și înfrumusețată, biserica este resfințiță de Preasfinţitul Episcop Nifon Ploieşteanu, la 8 iunie 1986.

În anul 1992 părintele Ieşanu se transferă la parohia Sfânta Treime din Câmpina, iar în Băneşti, pe postul rămas liber, este numit preot Militaru Corneliu-Mihail, fiu al acestei comune şi strănepot al preotului Ioan Duhovnicu. Părintele Militaru va continua lucrările de înzestrare şi înfrumuseţare ale bisericii. În 1999 biserica este dotată cu instalaţie de încălzire centrală. Este cumpărat un nou mobilier pentru cafas în care s-a rânduit biblioteca parohială şi vechea arhivă.

În anul 2001 se hotărăşte refacerea din temelii a unui vechi grajd de piatră din curtea bisericii, care prin grija preotului şi a enoriaşilor, devine în scurt timp o clădire acoperită în care creştinii din Băneşti pot sărbători hramul bisericii lor. Deasupra bucătăriei s-a construit o cameră de oaspeţi, întreaga clădire fiind proiectată în stil athonit, după posibilităţile financiare şi în concordanță cu spaţiul din curtea bisericii.

Părintele Militaru s-a remarcat nu doar prin activitatea pastorală, ci și prin pregătirea intelectuală. Astfel, după obţinerea unei burse la Oxford, preotul Corneliu Mihail și-a obținut doctoratul în teologie, cu o lucrare despre Maica Domnului, legată prin temă de hramul pe care-l poartă biserica din Băneşti.

În anul 2006 biserica este refăcută pe exterior şi se înlocuieşte vechea tâmplărie cu una nouă, având geamuri termopan. La patru dintre geamuri s-au adăugat vitralii executate la Atelierele Patriarhiei, de meşterul Lăluţ Mircea. În acest context s-a refăcut și temelia bisericii, adăugându-i-se izolația exterioară. La toate lucrările executate au participat mulți dintre enoriașii comunității, în rândul acestor remarcându-se, prin dragoste și implicare, domnul Cezar Mădan.

În anul 2010, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la atelierele din Baia Mare, cu ajutorul Primăriei Bănești şi al credincioşilor, s-a turnat un clopot de 580 kg., care a înlocuit vechiul clopot mare luat de nemţi.

Părintele Militaru a slujit în parohia Bănești până în decembrie 2011, când va pleca, prin transfer, la Biserica Amzei din București. În urma părintelui a rămas o biserică frumos împodobită, un spațiu social-pastoral dedicat agapelor organizate în parohie, un clopot nou și, cel mai important, o comunitate de creștini apropiați de Biserică. Din păcate, în luna iunie 2013, părintele Militaru avea să fie chemat la slujire în Împărăția lui Dumnezeu, lăsând în urmă, în familie și în comunitățile pe care le-a slujit, multă durere, dar și nădejdea întâlnirii în slava lui Dumnezeu. Părintele Corneliu Mihail a fost înmormântat în curtea bisericii din Bănești, arătând, prin aceasta, atât dragostea părintelui pentru locurile în care a văzut lumina zilei, cât și prețuirea băneștenilor pentru cel care le-a fost îndrumător și acum le este rugător înaintea lui Dumnezeu.

În anul 2011, în parohia Băneşti vine, ca preot coslujitor, prin transfer de la Breaza, părintele Ioan Catea. În cei zece ani de slujire la Bănești, până la chemarea sa la Domnul, părintele Ioan Catea s-a remarcat prin dragostea și grija pe care le-a purtat-o enoriașilor. Rămân vii în amintirea băneștenilor discuțiile și sfătuirile cu părintele Catea, precum și slujbele și rugăciunile cu care părintele i-a deprins pe creștinii primiți în grijă.   

            Din anul 2012 biserica din Bănești va primi un nou slujitor în persoana părintelui Gheorghe Liță. Părintele se va remarca în comunitate ca un preot harnic. Va începe lucrările de renovare la clopotniță, precum și construcția unor noi corpuri de clădire pe amplasamentul spațiilor în care a funcționat prima școală din comunitate. Astfel, între anii 2015-2016, în părțile laterale ale clopotniței vor fi construite beciul și capela-paraclis a parohiei, oficiul parohial și spațiul pentru amenajarea muzeului și a bibliotecii.

Din anul 2020, în urma pensionării părintelui Ioan Catea, la parohia Bănești va fi instalat, în postul de preot coslujitor, părintele Constantin Liviu Bezdedeanu, transferat de la parohia Olarii Vechi. În ultimii ani, biserica a fost înzestrată, prin implicarea slujitorilor și prin dragostea enoriașilor (în fruntea cărora trebuie amintită contribuția familiei Mădan), cu un nou iconostas-axioniță, cu două noi icoane ale Maicii Domnului, cu mochetă și traverse noi, precum și cu un rând nou de acoperăminte. Din perspectivă edilitară, în ultimii ani, cu sprijinul Primăriei Bănești și al consiliului local, a fost turnată aleea principală din cimitirul nou și au fost modernizate grupurile sanitare ce deservesc biserica parohială.

Din luna decembrie a anului 2022 oficiul parohial a fost preluat de părintele Constantin Liviu. De la instalarea părintelui în această ascultare, la nivel parohial, s-a reușit înlocuirea învelitorii la centrul social – arhondaric, s-au demarat lucrările de sistematizare pentru locurile de înmormântare din cimitirele parohiale, s-a început inventarierea documentelor și a cărților din arhivă, s-a început organizarea bibliotecii parohiale, s-au realizat lucrări de reparații generale la ansamblul parohial, bucătărie și arhondaric, s-a înaintat documentația pentru modernizarea spațiului de desfășurare a serviciilor religioase din cimitir. De asemenea, demne de amintit sunt activitățile cu tinerii organizate în parohie în ultimii ani – ieșirile în natură și drumețiile, participările la concursurile anuale dedicate tinerilor, precum și concertele de colinde organizate în fiecare an de Crăciun.

Din luna septembrie a anului 2023, în urma pensionării părintelui Gheorghe Liță, la Parohia Bănești va fi numit, ca preot coslujitor, părintele Sgură Ioan Nicolae, transferat din Protoieria Vălenii de Munte.