ISTORIC
Parohia cu hramul „Adormirea Maicii Domnului şi Sfântul Serafim de Sarov”, este o unitate bisericească recent apărută, fiind înfiinţată la data de 01.03.2008, prin desprinderea de Parohia Băicoi I, în urma hotărârii Permanenţei Consiliului Eparhial din data de 26.02.2008. Cu toate acestea, istoria locaşului de cult se contopeşte cu cea a aşezării de aici şi coboară în timp până către ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea.
Din vechea curte unde a stat Alexandru-Vodă Ghica şi care a trecut pe urmă asupra prinţesei Trubeţkoi, o Ghiculeasă prin naştere, nu s-a păstrat decât puternica şi impunătoarea înconjurime de ziduri. Locuinţele de astăzi sunt nişte ”şubrede construcţii moderne”, în care locuiesc funcţionari de la societăţile de petrol. Strada a tăiat în două parcul frumos de pe vremuri, o parte rămânând legată de biserică.
Această biserică a fost refăcută în stil gotic. Piatra de deasupra uşii, roasă de vremuri, e prinsă în zidul din stînga. Se desluşeşte că pe locul clădirii primitive, din 1787, s-a ridicat o alta la 1828. Nicolae Iorga scria: „Astăzi, nu e decât o biată ruină, pe care proprietarul actual, dl. D. Sfetescu, n-a avut vremea s-o repare. Icoanele stau zvârlite pe jos şi zidăria se desface. Afară, cai, boi, pasc din plantaţiile grădinii domneşti. Se pare că în localitate, unde este şcoală, nu se află nimeni care să se îngrijească de lucruri atât de puţin însemnate. Am relevat două inscripţii de mustrare ale unor vizitatori simpli: unul aminteşte proprietarului datoria lui, celălalt spune că, şi în ruină, tot casa Domnului este aici” .
Cleopatra Trubeţkoi (1786/1802-1876/1878/1880), fiica lui Costache Ghica Brigadierul (1754-1822) şi a Ruxandrei Cantacuzino, a fost ultima mare boieroaică care a trăit pe meleagurile prahovene.
În timpul războiului ruso-turc din 1828-1829, prinţul Serghei Trubeţkoi, nepotul ţarului Nicolae I, din familia decembristului Serghei Petrovici Trubeţkoi, fiind colonel în armata de ocupaţie rusă, a cunoscut-o pe Cleopatra şi s-a îndrăgostit de ea. S-a ajuns rapid la o căsătorie, se pare că una fericită dar de scurtă durată, deoarece soţul Cleopatrei a murit la Brăila, în lupta cu turcii (1828). Descendenţii familiei Ghica susţin că din această căsătorie a rezultat o fată, Agafokleya, căsătorită cu Pavel Nicoleavitch Klushin, care a decedat în 1905 fără a lăsa urmaşi. De teama unor persecuţii din partea Porţii, după pacea de la Adrianopol (1829), prinţesa Cleopatra a plecat în Rusia, apoi la Viena şi Paris. Dorul de ţară a fost însă mai puternic. După mulţi ani de peregrinări s-a înapoiat la Bucureşti în timpul domniei unchiului său Alexandru Dimitrie Ghica (1834-1842).
La 5 mai 1792, domnitorul Mihai Şuţu i-a dăruit moşia Băicoiului biv-vel logofătului Constantin Ghica, „volnicindu-l” pe acesta a face săptămânal târg acolo. În timpul domniei lui Alexandru II Ghica (1834-1842) (fratele lui Grigore IV Ghica), primul domn regulamentar, moşia Băicoi (2000 ha) este dată nepoatei de frate, Cleopatra Trubeţkoi. În 1839 aceasta se judeca „pentru deosebirea părţii sale de moşie”, cu clucerul Grigore Cantacuzino, care a clădit aici conacul vechi unde astăzi funcţionează Sanatoriul TBC.
De numele Cleopatrei Trubeţkoi se leagă câteva monumente din partea sudică a oraşului:
1. Conacul boieresc (1838-1845) realizat în stil neoclasic din care azi se mai păstrează două pavilioane ocupate în prezent de Serviciul de taxe şi impozite al Primăriei şi respectiv Palatul copiilor.
2. Capela conacului (1787;1828). Azi în ruină, se află peste drum de conac. A fost realizată în stil neogotic fiind singura construcţie religioasă în acest stil din Ţara Românească. Printre caracteristicile arhitecturale se remarcă frontonul triunghiular al zidului de vest, cu trei ferestre rotunde, portalurile, ferestrele originale şi contraforturile de susţinere. Se pare că ar fi fost construită de un arhitect austriac. Prinţesa Trubeţkoi a fost înmormântată în biserică, iar Costache Călinescu, cel de-al doilea soţ, se pare, în curte.
3. Biserica Sfinţii Împăraţi. A fost ctitorită între anii 1848-1853 de Cleopatra şi pictată de Nicolae Grigorescu care a realizat aici icoanele împărăteşti şi cele 12 prăznicare. Se poate spune astfel că prinţesa Cleopatra a prilejuit debutul oficial al marelui pictor.
Seratele muzical-literare date la Băicoi au avut un deosebit răsunet în epocă, reunind întreaga lume artistică şi societatea cultivată a vremii. În 1846-1847 a fost găzduit în casa Cleopatrei de pe Calea Victoriei, nr. 194, compozitorul Franz Liszt. În salonul Cleopatrei Trubeţkoi au mai concertat tânărul compozitor român Dumitru C. Florescu şi vestitul pianist Leopold Mayer, care a dat câteva concerte în Bucureşti în 1843.
La conacul prinţesei din Băicoi a luat dejunul şi domnitorul Carol I în prima sa vizită la Sinaia.
Cleopatra Trubeţkoi a murit la Bucureşti în 1876 (cum spune Gheorghe Crutzescu) sau 1878 (cum susţine Paul Cernovodeanu) sau pe 20 ianuarie 1880 (cum susţin descendenţii familiei Ghica) şi a fost înmormântată în capela construită de ea la Băicoi.
În scurtul istoric realizat mai sus pe baza informaţiilor sumare de care dispunem, de la Arhivele Statului Ploieşti, de vreme ce arhiva localităţii Băicoi de până la anul 1913 a fost distrusă de un incendiu, am văzut părerile unor personalităţi ale vremii despre edificiile realizate de prinţesa Cleopatra Trubetkoi aici. Uitarea s-a aşternut peste aceste fapte şi abia la aproape un secol distanţă un ziarist contemporan, Marius Nica, în cotidianul Evenimentul Zilei a publicat un articol cu titlul „Conacul prinţesei Trubeţkoi în paragină, în Prahova” (31.08.2005), prin care atrăgea atenţia asupra importanţei monumentelor din centrul oraşului Băicoi: „În urmă cu aproape un secol şi jumătate, prinţesa Cleopatra Trubeţkoi a reuşit să transforme un sătuc într-un adevărat centru cultural şi loc de popas pentru personalităţile acelor vremuri. Drept răsplată, oamenii au distrus până şi capela în care a fost înmormântată frumoasa prinţesă: Cleopatra din Băicoi. Puţini locuitori ai oraşului prahovean Băicoi ştiu că centrul localităţii este construit pe fosta moşie a unei prinţese faimoase din secolul al XIX-lea, Cleopatra Trubeţkoi. Nici măcar primarul, Nicolae Spiridon, aflat la al treilea mandat, nu ştie istoria localităţii: La Băicoi nu avem nici un monument istoric. Habar n-am să fi trăit prinţesa aia aici. Am alte probleme pe cap, a declarat edilul. Şi totuşi, urmele frumoasei prinţese se văd şi acum, la mai bine de un secol de la moartea ei: două clădiri vechi transformate în Serviciul de taxe şi impozite al Primăriei, respectiv în Palatul copiilor, ruinele unei capele cu elemente neogotice şi o biserică impunătoare”.
Din păcate, dezinteresul autorităţilor locale a transformat într-o ruină ceea ce putea fi un reper turistic. Parcul a fost distrus în întregime, iar clădirile care adăposteau sala armelor şi reşedinţa prinţesei au fost transformate în unităţi administrative, nu înainte ca arhitectura acestora să fie „mutilată”. „Conacul avea o prispă din lemn, iar frontonul era traforat în lemn. Deşi în anii 70 am reuşit să facem o restaurare, după 90, lemnul a devenit magnet pentru hoţi, prispa fiind ulterior betonată. Practic, nimic din ceea ce este acum nu mai seamănă cu originalul”, spune artistul Virgil Potârcă. Nici măcar mormântul prinţesei, din capela distrusă după 89, nu a scăpat neatins. După ce a fost profanat de mai multe ori, acesta a fost năpădit de vegetaţie, crucea de la căpătâiul prinţesei dispărând şi ea acum mai bine de 10 ani.
Iniţiativa reconstruirii sfântului lăcaş a fost luată de tânărul profesor Iustin Negoiţă care a alcătuit un Comitet de iniţiativă pentru reconstruirea sfintei biserici format din oameni de vază ai oraşului.
Iubitor de locaşuri sfinte, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, a binecuvântat reconstruirea bisericii aflată în ruină. Astfel, fosta capelă a conacului prinţesei Cleopatra Trubeţkoi a devenit biserica parohiei cu hramul Adormirea Maicii Domnului şi Sfântul Serafim de Sarov, înfiinţată, după cum am amintit mai sus, la data de 01.03.2008, paroh fiind numit tânărul Iustin Negoiţă.
