Pages Navigation Menu

Parohia Sfinţii Voievozi – Urleta

Parohia Sfinţii Voievozi – Urleta

Date despre parohie

Hramul: Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil,
Adresa: Comuna Băneşti, sat Urleta, Jud. Prahova,
Paroh: Pr. Iordăchescu Mihăiţă Florin.
Tel: 0723 067.507
Cod IBAN RO03 CARP 0301 0049 4906 RO01
Banca: Carpatica Sucursala Câmpina

Biserica cea veche, „Sfinţii Voievozi” din Urleta este situată în centrul satului, pe partea dreaptă a şoselei ce face legătura între comuna Băneşti şi comuna Mislea. Biserica este monument istoric, fiind construită din bârne de stejar şi acoperită cu tablă. Are formă dreptunghiulară, fără sâni. Este o biserică de dimensiuni modeste, având 15 m. lungime, 4 m. lăţime, 2 m. înălţime până la streaşină şi 4 m. la turlă. Este pictată doar în altar, dar pictura este deteriorată şi aproape în întregime ştearsă. Nu se cunoaşte numele pictorului şi nici anul construcţiei. Singurul act doveditor este un aviz al Comisiei Monumentelor Istorice care atestă existenţa sa în anul 1834.
Preocuparea credincioşilor parohiei Urleta pentru construirea unei noi biserici, începe din anul 1914, dată de la care biserica, fiind afiliată până atunci parohiei Băneşti, a fost ridicată la rang de parohie.
Din acest moment, parohia a fost deservită între anii 1914-1928 de 4 preoţi de mir, ca suplinitori şi 9 monahi, iar din anul 1928 şi până în 1980 de un singur preot şi anume preotul Sterghiu Aurel .
Până în anul 1918 credincioşii au strans 100.000 bucăţi de cărămidă care, însă, au fost confiscate în timpul Primului Război Mondial de către armatele austriece de ocupaţie. Din acest an şi până în anul 1932, locuitorii au colectat şi depus la Banca Populară ,,Al. I. Cuza” din comuna Băneşti, suma de 308.000 lei. Dar din nou, Legea conversiunii datoriilor agricole, promulgată în 1932, a dus la pierderea acestei sume de bani.
De la acestă dată şi până în anul 1947 s-a mai colectat şi depus la Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni din Bucureşti, suma de 9.906.440 lei. Şi iarăşi, stabilizarea monetară din acest an a anulat şi această sumă de bani. Se părea că un nou lăcaş de cult este imposibil de construit.biserica veche
În anul 1948, preoţii din Protoieria Câmpina au hotărât ca parohia Urleta sa fie declarată şantier protopopesc spre a se construi o noua biserică. Şi astfel, în luna iulie 1948 a început construcţia noii biserici din această parohie, după planul şi devizul de lucrări întocmite de către architectul Mihail M. Rădulescu din Ploieşti.
Noua biserică a fost ridicată peste locul vechii biserici care, fiind de proporţii reduse a rămas înăuntru. Astfel, cu foarte multe greutăţi, între anii 1948-1958 biserica a fost ridicată la roşu şi învelită cu tablă, costul lucrărilor ridicându-se la suma de 423.000 lei.
Între anii 1959-1968 lucrările au fost oprite, fiind reluate între anii 1969-1971, când s-au executat tencuieli exterioare şi interioare, costul acestora fiind de 354.121 lei. Cu acest prilej, biserica veche a fost demontată din interiorul celei noi şi reasamblată în partea de miazăzi a acesteia, pe acelaşi teren.
Între anii 1971-1972, s-a executat catapeteasma bisericii noi de către sculptorul Grigore Dumitrescu din Bucureşti, al cărei cost a fost de 122.000 lei. La aceasta au contribuit şi preoţii din Protoieria Câmpina cu suma de 81.319 lei. Între anii 1973-1980 a fost executată pictura murală de către pictorul Adrian Kober din Târgu Jiu şi a cărei valoare se cifrează la suma de 271.355 lei. Între anii 1973-1979 a fost confecţionat mobilierul Bisericii noi de către sculptorul Dumitru Iliescu din comuna Călineşti – Argeş, al cărui cost a fost de 131.956 lei.
Sfinţirea Bisericii s-a săvârşit în ziua de 21 septembrie 1980 de către Preasfinţitul Roman Ialomiţeanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, asistat de consilierii patriarhali, preot Ilie Georgescu şi preot Vasile Bria, părintele Protoiereu al Protoeriei Câmpina Atanasie Stoicescu, 36 de preoţi din comunele şi oraşele învecinate precum şi parohul local, preotul Aurel Sterghiu.
În anul 1980, după pensionarea preotului Aurel Sterghiu, parohia a fost deservită de unul dintre fiii satului, preotul Filip Sorin. Prin stăruinţa acestuia a fost recuperată casa parohială, care fusese naţionalizată în timpul regimului comunist. După plecarea preotului Filip Sorin la Bucureşti, în anul 1997, a fost numit preotul Stoica Viorel care a rămas aici până în anul 2003, ulterior transferându-se la parohia Sfântul Nicolae din Adelaide, Australia.
Din acest an parohia este deservită de preotul Iordăchescu Mihăiţă Florin. Prin stăruinţa acestuia şi cu ajutorul Preasfinţitului Episcop Ambrozie Meleacă, fiu al satului, lăcaşul de cult a fost dotat cu instalaţie de încălzire centrală. Între anii 2004-2008 s-au înlocuit geamurile bisericii mari cu ferestre din lemn stratificat, s-au făcut lucrări de reparaţii la acoperiş, zugrăveli la exterior şi s-au montat instalaţii de climatizare. În anul 2005 s-a reparat acoperişul bisericii mici cu şindrilă şi s-au executat lucrări de zugrăveli exterioare. Ultimul proiect aflat în derulare este construirea unui Aşezământ social şi a unei cantine pentru săraci.
Preotul paroh, împreună cu consilierii şi enoriaşii parohiei s-au străduit să menţină cele două biserici în stare foarte bună şi să ofere condiţii prielnice de exercitare a serviciilor religioase.

Galerie foto: