Pages Navigation Menu

Parohia Sfinţii Voievozi – Trăisteni

Parohia Sfinţii Voievozi – Trăisteni

Date despre parohie

Hramul: Sfinţii Voievozi,
Adresa: Sat Trăisteni, Comuna Valea Doftanei, Jud. Prahova,
Paroh: Pr. Moise Ioan Florin
Tel: 0729 963 052
Preot slujitor: Toma Vasile
Tel: 0732 671 967
Cod IBAN 2511 A010 1062 0107 0208 ROL1
Banca: B.C.R. Sucursala Câmpina

Parohia Trăisteni din comuna Valea Doftanei, jud. Prahova, este situată pe Valea Doftanei, Negraş şi Prislop, la o distanţă de 18 km. de Comarnic prin Teşila şi Secăria şi la 22 km. de Câmpina – pe Valea Doftanei. Locuitorii satului se ocupă cu creşterea vitelor, cu munca la pădure şi la diverşi întreprinzători privaţi. Denumirea satului se pare a fi, ori de la cuvântul “traistă”, pe care o purtau ciobanii la gât, ori de la “ Trei stâni” existente cu câteva sute de ani în urmă pe aceste locuri. Până în anii 1930-1940, locuitorii satului purtau costume naţionale (cioareci albi, fotă şi opinci) specifice mediului rural al epocii.
Prima biserică, ale cărei ruine se văd şi astăzi, a fost construită între anii 1830-1832.
Actuala biserică, cu hramul “Sfinţii Voievozi”, s-a construit între anii 1924-1932, în vremea păstoririi primului patriarh al României Miron Cristea, prin sârguinţa unui comitet de iniţiativă, înfiinţat în 1921, împreună cu preot Niţă Dumitrescu din Teşila – paroh, Ion H. Drăgănescu – primar şi diverşi fruntaşi ai satului.
La 20 iulie 1926, s-a turnat fundaţia bisericii în cadrul unei festivităţi religioase, la care a luat parte un sobor de preoţi în frunte cu Preacucernicul Protopop Vasile Opriş din Breaza.
Biserica este construită din piatră şi cărămidă pe o suprafaţă de 255 m2, în formă de cruce, în stil bizantin având o înălţime de 36 m (inclusiv Sfânta Cruce de pe turla cea mare). În interior are patru arcade, o boltă mare, două bolţi mici şi două cupole. Cele opt orificii din bolta Sântului Altar sporesc acustica locaşului. Catapeteasma, iconostasul şi stranele sunt din stejar, frumos sculptate cu diferite ornamente florale.pisania
Sfântul lăcaş a fost pictat între anii 1935-1940, în stil bizantin în ulei, de către pictorul istoric Dimitrie D. Stoica din Bucuresti.
Biserica a fost târnosită în anul 1942, la 30 iunie, în ziua Soborului celor 12 Apostoli, de către Preasfinţitul Episcop Veniamin Pocitan vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor înconjurat de un ales sobor de preoţi, în timpul celui de-al doilea patriarh al României, Nicodim Munteanu.
Între timp, bisericii i s-au făcut unele lucrări de reparaţii astfel: în anul 1960 s-a spălat şi curăţat parţial pictura; în anul 1962 s-a reparat acoperişul; în anul 1965 s-a îndreptat Sfânta Cruce de pe turla cea mare; în anul 1966 s-au pus geamuri florale la turlele mici.
Aceste lucrări s-au făcut în timpul păstoririi preoţilor Gh. Oprescu şi Nicolae Dumitrescu.
Odată cu venirea preotului Ioan Albu, în anul 1969, în cadrul bisericii s-au efectuat diferite lucrări de consolidare şi înfrumusețare; în anul 1970 – reparaţii capitale la exterior (acoperiş, trepte, trotuare etc.); s-a construit clopotniţa nouă dotată cu două clopote şi cu cancelarie; în anul 1987 s-a restaurat şi s-a spălat pictura în interior, păstrând originalul, operaţiune în timpul căreia s-a descoperit sub tencuială, chipul regelui Mihai I al României; tot în această perioadă s-a electrificat şi dotat Biserica cu încă trei policandre, unul mai mare şi două mai mici; în anul 1987 s-a resfinţit biserica de către Preasfinţitul Episcop Nifon Ploieşteanul, vicarul Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor, alături de un sobor de preoţi în frunte cu Protoiereul Costică Dumitru; a fost repictată şi refăcută pictura exterioară de deasupra intrării, precum şi pictura din pridvorul Bisericii.
Tabloul votiv ne face cunoscut şi ctitorii sfântului lăcaş, aceştia fiind Ion H. Drăgănescu şi soţia sa Elena.
Din datele pe care le deţinem până în prezent, la această biserică au slujit: preotul Niţă Dumitrescu 1920-1924; preotul Nicolae Popescu 1924-1927; preotul Gheorghe Oprescu 1928-1961; preotul Niculae Dumitrescu 1961-1969; preotul Ioan Albu 1969 – actualul paroh;
Primii patru din cei enumeraţi mai sus au fost slujitori la Biserica Veche.
Între donatorii şi ostenitorii pentru înălţarea şi înfrumuseţarea sfântului lăcaş putem aminti pe: Ion I. Drăgănescu, învăţător – director, mort pe front, fiul ctitorului; Haralambie Drăgănescu – tatăl ctitorului; Haralambie Feticu – proprietar şi comerciant; Gheorghe Constantinescu – proprietar şi comerciant şi alţii.

Galerie foto: