Pages Navigation Menu

Parohia Sfântul Nicolae şi Pogorârea Sfântului Duh – Câmpina

Parohia Sfântul Nicolae şi Pogorârea Sfântului Duh – Câmpina

Date despre parohie

Hramul: Sfântul Nicolae, Pogorârea Duhului Sfânt
Adresa: Str. Nucilor nr. 9, Câmpina, cartierul Slobozia, Jud. Prahova,
Paroh: Pr. Petru Moga.
Telefon: 0727 363.750;
E-mail: contact@parohiasfnicolae.ro; www.parohiasfnicolae.ro
Cod IBAN: RO31 RNCB 0208 0099 6766 0001
Banca: B.C.R. Sucursala Câmpina

Parohia Sfântul Nicolae se află la marginea de sud a municipiului Câmpina, în cartierul Slobozia. În componenţa administrativă a parohiei, sunt înscrise la momentul actual 474 de gospodării, respectiv 536 familii.

Primul lăcaş de cult care a funcţionat pe vatra actualei parohii se pare că a fost o biserică de lemn şi deservea metocul Slobozia, existent la data de 25 iunie 1714, când hrisovul domnitorului Ştefan Cantacuzino înnoieşte şi întăreşte un alt hrisov, mai vechi, al „măriei Sale Constantin vodă Brâncoveanu”, referitor la dreptul Mănăstirii Sinaia de a ţine, scutite de toate dajdiile, „zece case de oameni străini adică scheai, ungureni, moldoveni, arbanaşi, sârbi […] pe moşia Sfintei Mănăstiri de la Câmpina, sud Prahova, care moşie este dată şi închinată la această Sfântă Mănăstire de părintele Popa Preda, feciorul lui Pătraşcu Postelnicul din Câmpina” . Primii ctitori ai aşezământului din Slobozia Câmpinii, păstraţi în pomelnicul bisericii ca figuri emblematice, lipsite însă de detalii biografice, sunt acest preot de mir împreună cu soţia sa, prezbitera Dobra.

Prima biserică de zid a fost construită la sfârşitul secolului XVIII (probabil în jurul anului 1786) de către Daniil Sichiotul, iconom al Mănăstirii Sinaia, devenit monahul Damaschin şi stareţ al acesteia după războiul turco-austiac din 1787-1788. Cronicarul spune despre el că „şederea i-au fost mai totdeauna în Metohul Slobozia […] unde au zidit şi nişte case înalte, sub care era un beci în faţa pământului şi deasupra cinci odăi cu balcon scos în afară şi biserica lângă metoh de zid” . A primit schima mare sub numele de Dionisie şi a trecut la Domnul la 10 mai 1820, fiind înmormântat cu cinstea cuvenită unui ctitor în pronaosul bisericii de zid construită de el.

Biserica ridicată de Dionisie avea o arhitectură simplă, cu pronaosul şi naosul rectangulare. A fost, desigur, decorată cu pictură, întrucât săpăturile arheologice au scos la iveală fragmente de tencuială pictată sub duşumeaua actuală, ca umplutură a unui mic puţ absorbant aflat în colţul de nord-est al pronasoului vechii biserici. Biserica avea la intrare un ancadrament de piatră şlefuită şi deasupra acestuia o piatră de pisanie. Aceste elemente au fost refolosite, în 1857-1858, când biserica lui Dionisie, care rezistase cu greu cutremurelor din prima jumatate a secolului al XIX-lea, a fost înlocuită cu o nouă construcţie, realizată cu cheltuiala Eforiei Spitalelor Civile. Această a doua biserică a ajuns până la noi, fiind înscrisă pe lista monumentelor istorice, având Cod LMI 2004 PH-II-m-B-16398.

Anul 1896 poate fi considerat an de naştere al parohiei Sfântul Nicolae din Câmpina. Semnătura Ieromonahului Macarie pe actele de botez, cununie sau înmormântare la Schitul Sfântul Nicolae Slobozia dispare la începutul anului 1896 şi aceleaşi acte atestă prezenţa preotului Provinceanu. Din acest an, şirul preoţilor de mir la Biserica Sfântul Nicolae din cătunul Slobozia este neîntrerupt până astazi, următorul fiind: Pr. Provinceanu, februarie-septembrie 1896; Pr. C. Thomescu, septembrie 1896 – martie 1902; Pr. I. Voiculescu, martie 1902 – noiembrie 1903; Pr. Grigorie Theodorescu, decembrie 1903 – ianuarie 1904; Pr. I. Voiculecu, ianuarie 1904 – mai 1904; Pr. Ion Chirică, iunie 1904 – noiembrie 1907; Pr. Ion N. Popescu, decembrie 1907 – decembrie 19l5; Pr. Nicolae Buzeţeanu, 1919 – 1942; Pr. Costea Ştefan, 1942-1945; Pr. Ioan Sambriş, 1945-1983; Pr. Gh. Aroneanu, 1983-1990, Pr. Petru Moga: 1990 – până în prezent.
Parohia „Sfântul Nicolae” din Câmpina, ca mai înainte Schitul „Sfântul Nicolae” Slobozia în vatra căruia s-a format înlocuindu-l, a aparţinut Eforiei Spitalelor Civile, instituţie caritabilă de mari proporţii, înfiinţată printr-o decizie a generalului Kisseleff la 2 aprilie 1832 şi desfiinţată de statul comunist prin HCM Nr.202 din 3 iulie 1948.

În anul 1898, preotul Thomescu raporta protopopului judeţului Prahova că „această sfântă biserică nu posedă nici o inscripţie de data fondaţiunii, dar după informaţiuni am aflat că este făcută de părintele Arhimandrit Ghenadie Sinaitul cu spesele Eforiei pe la anul 1857” . Biserica Eforiei a fost pictată probabil în 186l de către pictorul Pârvulescu. Anul şi numele pictorului se păstrează pe icoanele tâmplei actuale, pictate pe lemn în stilul decadent al epocii. Pictura murală a fost refăcută în ulei în anul 1915 de către profesorul ploieştean Thomescu. Ultima intervenţie asupra picturii s-a realizat în contextul lucrărilor de consolidare şi restaurare provocate de cutremurul din 1977.
Actuala casă parohială, înscrisă ca monument de arhitectură, având Cod LMI 2004 PH-II-m-A-16399, datează din 1840, fiind construită pe fundaţiile casei lui Dionisie grecul din 1786 şi cu aceeaşi structură arhitecturală, adică cinci camere mari ridicate pe un beci cu bolţi semicilindrice din tuf calcaros. La cutremurul din 1940, camera de deasupra intrării beciului s-a dărâmat. casa parohialaCasa a fost adusă la forma iniţială pe baza proiectului de restaurare întocmit de arhitecta Livia Câlţia, aprobat de Directia Monumentelor Istorice în anul 1991. Cu această ocazie s-a adăugat casei un spaţiu protector al intrării la beci, având deasupra un pridvor amplu cu stâlpi de lemn. Este cea mai veche casă de locuit din municipiul Câmpina.
În 1842, în apropierea actualei case parohiale, s-a construit ca hambar pentru bucate, o clădire din lemn pe fundaţie de piatră, cu un mic beci. Pastrată probabil doar parţial (dacă informaţia din tradiţia locală referioare la incendierea ei în timpul Primului Război Mondial este adevarată), şi degradată în proporţie de 70 %, clădirea a fost consolidată şi restaurată în 1992, tot cu asistenţa doamnei arhitect Livia Câlţia, fiind amenajată ca birou parohial şi spaţiu social pentru o grădiniţă de copii.

Dat fiind faptul că la începutul anilor ’90 biserica veche a devenit neîncăpătoare pentru credincioşii participanţi la sfintele slujbe, construcţia unui nou locaş de cult s-a impus ca o necesitate pastoral-misionară. La 29 iunie 1995 a fost binecuvântată piatra de temelie a noii biserici parohiale. La proiectul arhitectural al arhitectei Livia Câlţia s-au adăugat soluţiile de rezistenţă ale ing. Ion Sora, cerute de legislaţia în vigoare pentru zona seismică a Câmpinei, iar acestea au devenit realitate prin jertfelnicia bunilor creştini din întreaga zonă şi a prietenilor parohiei noastre din toată lumea. În ziua de 8 iunie 1997 a fost târnosit altarul de la demisol.DSC_0023
Construcţia bisericii propriu zise s-a realizat în anul jubiliar 2000, în perioada martie-decembrie, locaşul de cult fiind funcţional la târnosirea sa săvârşită în ziua de 17 decembrie 2000. Noua biserică poartă două hramuri: Pogorârea Sfântului Duh, trăită şi conştientizată ca sărbătoare a comuniunii şi a vieţii ecleziastice, şi Naşterea Domnului, datorită Crăciunului Jubiliar 2000 care a încununat anul construcţiei.
Proiectul arhitectural ţine seama de tradiţia muntenească a arhitecturii de cult, împlinită şi înflorită în ctitoriile brâncoveneşti şi cantacuzineşti ale secolelor XVII-XVIII. Este o tradiţie care a lăsat şi în judeţul Prahova atâtea mărturii de excepţie. Plecând însă de la această ofertă de experienţe arhitectonice, proiectul Doamnei Câlţia răspunde cerinţelor unui lăcaş de cult corespunzător provocărilor societăţii moderne, acordând naosului dimensiuni deosebit de generoase. Demisolul este deopotrivă şi paraclis de iarnă şi spaţiu cultic, care poate prelua orice surplus de aglomeraţie la slujbele din duminici şi sărbători. El adăposteşte încălzirea centrală a întregii construcţii, un mic oficiu, biblioteca şi pangarul. După necesităţi, el poate fi repede organizat ca spaţiu de conferinţe, proiecţii, expoziţii sau sală de lectură. În aceste condiţii a putut fi amenajată la demisol o bibliotecă parohială cu mii de volume (circa 1500 au fost donate de Mănăstirea benedictină Einsiedeln – Elveţia), care stau la dispoziţia studenţilor, cercetătorilor, credincioşilor şi cititorilor de tot felul. Biblioteca este în mod regulat îmbogăţită cu apariţii editoriale din domeniul teologic-duhovnicesc, dar oferă şi o selecţie reprezentativă din alte domenii relevante pentru cultura generală responsabilă pentru dialogul creştinului cu lumea contemporană._DSC58732
Pentru cunoaşterea soluţiilor constructive deosebite aplicate la această biserică, podul ei a fost amenajat pentru accesul vizitatorilor. Un alt spaţiu al podului a fost amenajat ca arhivă.
Biserica nouă este acum în stadiul de şantier de pictură. Maestrul Grigore Popescu-Muscel a realizat, până în prezent, pictura Sfântului Altar, tâmpla şi turla centrală. Frescele, în stilul său inconfundabil, valorifică şi recreează cea mai autentică tradiţie a picturii bisericeşti.
În sala praznicală, construită din materialele recuperate în urma şantierului bisericii şi din materialul lemnos al unei şcoli dezafectate din Düsseldorf, se desfăşoară activităţi social-cultural-misionare permanente: conferinţe, concerte, proiecţii, parastase, agape etc.

Parohia Sfântul Nicolae susţine din 1994 un dublu experiment ecologic: adaptarea la condiţiile zonei prahovene a arborilor de kiwi, secvoia, castani comestibili precum şi recuperarea prin împădurire a zonei de coastă abruptă, acum proprietatea parohiei, parte integrantă din curtea casei parohiale şi a bisericii. Pergola de kiwi este un succes certificat de cei peste zece ani de când arborii rodesc cu generozitate, iar terenul degradat, care a fost împădurit în cadrul unui proiect de colaborare cu Şcoala Hermann Lietz din Germania, prin plantarea a circa 1500 de exemplare din diferite specii forestiere, arată acum ca o veritabilă pădure tânără.
Construcţia, reparaţia şi întreţinerea acestor componente ale complexului parohial, întreprinse în ultimii 17 ani, nu pot fi separate de strădania continuă şi neobosită, exprimată mai ales în muncă voluntară, a credincioşilor participanţi la sfintele slujbe. Aceste realizări sunt deci expresia unui efort comunitar de mărturisire vie a credinţei în societatea contemporană, efort centrat în taina Sfintei Liturghii, ca izvor şi chip al comuniunii adevărate. Ea este cea care a însufleţit jertfele şi împlinirile acestor ani.

Activităţi social-filantropice

Parohia noastră a implementat programul Hrană pentru omul întreg, un program complex care nu se rezumă numai la activităţile social-filantropice ci se extinde şi în sfera activităţilor cultural-educative, aşa cum vrea să sugereze însuţi titlul programului. Astfel, acest program cuprinde mai multe module: conferinţe, concerte, bibliotecă, întâlniri colocviale, agapa comunităţii, casa socială, claca bărbaţilor, claca femeilor şi pelerinaje cultural-religioase.

Situl arheologic

Lucrările de amenajare desfăşurate în curtea parohială în anul 2008 au dus la descoperirea excepţională a unei necropole din epoca Bronzului. După campaniile de săpături desfăşurate în perioada 2008-2009-2010, făcute de Secţia de Arheologie a Muzeului de Istorie şi Arheologie din Ploieşti au fost identificate deja 33 de morminte de înhumare şi incinerare, cu inventar care permite încadrarea acestora în culturile Tei, Monteoru şi Noua. Cercetările sunt, încă, în desfăşurare.

Galerie foto: