Pages Navigation Menu

Parohia Sfântul Gheorghe – Mislea

Parohia Sfântul Gheorghe – Mislea

Date despre parohie

Hramul: Sfântul Mare Mucenic Gheorghe,
Adresa: Sat Mislea, Comuna Scorţeni, Jud. Prahova,
Paroh: Pr. Marin Marius Marian.
Tel: 0244 352.081
IBAN RO89 BPOS 3010 2941 280R OL01
Banca: Banc Post Sucursala Câmpina

După opinia preotului Al. Popescu, denumirea satului provine de la cuvântul slavon ,,mâslă” care poate fi tradus prin gândire, judecată, inteligenţă, sau de la numele unui mare proprietar de pământ, Misleanul. Profesoara de istorie, M. Puşcaşu, cea care a întocmit prima monografie a satului, înclina să creadă că prima opinie este cea mai plauzibilă.
Dovezile despre slujirea preoţilor în satul Mislea se pierd în timp. La sfârşitul secolului al XIX-lea, locuitorii satului Mislea au fost conduşi pe calea mântuirii, de către preotul Ioan al Mănăstirii din Mislea până în anul 1887, când prin sârguinţa preotului Gheorghe Negoescu s-a construit biserica din sat, trecând de atunci ca filială la parohia Scorţeni. Biserica a fost construită din piatră şi cărămidă. Părintele Ioan a fost originar din Băicoi şi a slujit la biserica mănăstirii, şi la alte biserici din preajma localităţii Mislea. La împroprietărirea lui Cuza, părintele Ioan a primit în satul Mislea 17 pogoane de teren; o parte din acesta a rămas bisericii din Mislea, iar o parte a rămas urmaşilor preotului. Fondurile necesare au fost adunate de la localnici şi din satele vecine. Nu se cunoaşte nimic despre meşterii care au lucrat aici.
Biserica a fost sfinţită în anul 1897 pe 6 iulie de către Arhiereul Pimen Georgescu, originar din Proviţa de Sus, judeţul Prahova, în zilele mitropolitului Ghenadie, Primat al României, purtând hramul ”Sfântul Gheorghe”. Catapeteasma bisericii este din lemn, cu icoane tradiţionale, iar arhitectura, în formă de navă cu două turle.
În anul 1930 biserica a fost renovată în interior; pereţii fiind crăpaţi au fost tencuiţi şi pictaţi de către R. Vintilescu din Ploieşti. Fondurile necesare au fost adunate de la enoriaşi şi o parte donate de către Primăria satului. Sfinţirea s-a făcut în anul 1930 de către Preasfinţitul Arhiereu I. Simedrea, protopop fiind Vasile Opriş, în zilele păstoriei Patriarhului Miron Cristea.
Acoperişul fiind deteriorat, în anul 1935, prin strădania preotului Alexandru Popescu a fost refăcut şi învelit cu tablă. În urma cutremurului din 1940, biserica a fost grav avariată şi prin strădania aceluiaşi preot, biserica a fost reparată complet, cu excepţia picturii, din lipsă de fonduri.Icoana de hram Sf. Gheorghe
Seismul din martie 1977 a avariat grav biserica; era perioada când bisericile nu puteau conta pe un sprijin material din partea statului, ba dimpotrivă, în asemenea situaţii era motiv potrivit pentru stat să demoleze construcţiile sfinte. Enoriaşii din sat şi credincioşii din satele vecine nu s-au lăsat învinşi de greutăţile vremii şi însufleţiţi de harnicul şi curajosul preot, vrednic de pomenire, din vremea respectivă, Trandafir Dumitrescu, în câţiva ani întreaga biserică a fost aproape complet refăcută şi parţial repictată. Preotul Trandafir şi-a permis ca odată cu repictarea bisericii sa fie descoperite şi repictate în culori vii portretele regelui Carol al II-lea şi al patriarhului Miron Cristea, care până atunci erau acoperite cu două cartoane mari. Aceste portrete sunt situate pe peretele dinspre apus al pronaosului, iar în pridvorul bisericii, pe partea dreaptă, este pictat portretul preotului Gheorghe Negoescu, ctitorul bisericii.
În anul 1944, odată cu construirea dispensarului din Mislea pe locul fostului cimitir al satului, preotul Alexandru Popescu a strâns toate osemintele descoperite în săpăturile fundaţiei şi le-a mutat în cimitirul actual. Două care trase de boii lui Vasile Baciu au transportat osemintele ce au fost reînhumate. În acel loc, preotul a construit o troiţă din lemn şi a ţinut o slujbă de înmormântare la care au participat toţi creştinii satului şi preoţii din satele vecine. Cu timpul, troiţa s-a deteriorat, iar preotul Trandafir Dumitrescu a mutat restul de oseminte lângă biserică, la intrare şi a construit o troiţă metalică, pe care sunt scrise numele eroilor satului, morţi în războaiele pentru apărarea patriei.
După lucrările de restaurare a bisericii făcute sub sârguinţa preotului Trandafir Dumitrescu a urmat în 1980 sfinţirea, în zilele patriarhului Justin Moisescu, la care a participat un sobor de preoţi în frunte cu protopopul Atanasie Stoicescu. Un alt merit pe care l-a avut aici preotul Trandafir Dumitrescu este acela că s-a îngrijit de sufletele celor de la azilul de bătrâni. Aici, oameni neputincioşi, care nu pot merge la biserica din sat, se roagă la Dumnezeu şi ascultă slujba în capela înfiinţată în incinta azilului, prin sârguinţa preotului Trandafir şi prin suportul material venit din partea Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici. În această capelă s-au săvârşit şi se săvârşesc slujbe religioase diverse, care vin în întâmpinarea nevoilor spirituale ale bătrânilor şi bolnavilor din acest aşezământ social.
În partea de vest a bisericii se află clopotniţa, construită dintr-o turlă metalică, prin sârguinţa preotului Alexandru Popescu la începutul anilor 1950. Aici s-au montat două clopote, cel vechi al bisericii şi unul adus de la biserica fostei mănăstiri. În timpul Primului Război Mondial clopotul bisericii a fost ascuns într-o varniţă să nu fie luat de către nemţi pentru retopire.
După însemnările preotului Al. Popescu, biserica din Mislea a fost deservita de: preotul Ioan, care a slujit mai întâi la mănăstire; preotul Neculai Dinescu, 1864-1904, originar din Scorţeni; preotul Gheorghe Negoescu – ctitorul bisericii actuale – 1904-1918; preotul Ioan Celăreanu, 1918-1920; preotul Dumitru Micşunescu, 1920-1924; preotul Atanasie Popescu, 1924-1930, originar din Scorţeni; preotul Alexandru Popescu; preotul Trandafir Dumitrescu; preotul Octavian Simion Bogaţoiu din 1995-2005; preotul Marius Marin, din 2005 şi până în prezent.
În Biserica din Mislea au avut un rol important şi dascălii bisericii, printre care amintim pe Radu Dumitrescu, Petre Cazan, Alexandru Constantinescu, Ion Zamfir, Ion Ţânţaru, Gogu C., Ion Bucur, Gaiţă Aurel şi alţii.
Până la construirea actualului locaş de cult, ctitoria preotului Gheorghe Negoescu, toate serviciile divine aveau loc la mănăstire. Până la 23 august 1944, preotul din sat ţinea prin rotaţie slujbe la biserică şi la închisoare.
Biserica din interiorul mănăstirii era micuţă, în formă de navă cu pridvor şi fără turle. Demn de reţinut este şi faptul că, din informaţiile părintelui protopop Al. Stoicescu, după incendiul din 1883 care a distrus în mare parte construcţiile de aici, în 1894, un deţinut cu numele de Lepăduş a sculptat din lemn tot mobilierul bisericii, care a fost expus la o expoziţie la Roma în 1905, unde a luat medalia de aur. Acest mobilier a fost recuperat în perioada comunistă şi salvat, transferându-l la biserica din Bordenii Mari.
O importanţă istorică deosebită o reprezintă inscripţiile sculptate în piatră pe peretele de la intrarea în pridvorul bisericii din sat, descoperite cu ocazia restaurării făcute de preotul Trandafir Dumitrescu.
Actualul cimitir al bisericii din Mislea s-a înfiinţat prin anii 1915-1917, pe un teren ce a aparţinut unui localnic, Antone. Se pare că şi terenul pe care s-a construit biserica a aparţinut tot acestuia. În timp, terenul fiind destul de restrâns ca suprafaţă, s-a extins pe terenul lui Mitică Rizea şi pe terenul de livadă care a aparţinut lui Mişu Petrescu.
În timpul perioadei comuniste, spaţiul fostei mănăstiri a fost ocupat de o închisoare pentru deţinuţi politici şi de drept comun. Mai târziu a fost transformată în închisoare pentru femei. În cimitirul satului se înmormântau şi deţinutele de la închisoare, care decedau în timpul detenţiei. Acestea erau înmormântate noaptea, transportate cu căruţa închisorii fără cruce, fără slujbă, se pare că şi fără sicriu. Astfel de aspecte tragice şi dureroase s-au petrecut numai în perioada comunismului, când în cimitir a fost repartizată o zonă numai pentru deţinutele de la închisoare.
După înfiinţarea azilului de bătrâni, până prin anii 1998-1999, aici erau înmormântaţi şi cei care mureau la azil şi cei fără familie.
Din cauza seismelor din 1986 şi 1990, biserica din Mislea necesită reparaţii legate de zidăria interioară şi exterioară şi de asemenea, era imperios necesar repictarea Lăcaşului Sfânt. Astăzi, prin sârguinţa credincioşilor şi a preotului Marius Marin, lăcaşul Sfintei Biserici din Mislea a fost restaurat şi repictat, căpătând astfel, prin mila lui Dumnezeu, strălucirea de odinioară.

Galerie foto: