Pages Navigation Menu

Parohia Sfânta Treime – Câmpina

Parohia Sfânta Treime – Câmpina

Date despre parohie

Hramul: Sfânta Treime,
Adresa: Str. Republicii nr. 23, Câmpina, 105600, Jud. Prahova
Paroh: Pr. Vicenţiu Ieşanu.
Telefon şi fax: 0244 333.158;
E-mail: treime@zappmobile.ro
Cod IBAN: RO09 RNCB 0208 0099 8071 0001
Banca: B.C.R. Sucursala Câmpina

Despre primele aşezări în regiunea Câmpinei amintesc documente datate din sec. XV, de;i ele pot fi mult mai vechi, având în vedere că aici era locul de popas înainte de a intra în munţi, punct vamal şi târg.
Până în sec. XVIII această aşezare nu se bucura de o faimă deosebită dar, odată cu descoperirea puţurilor de petrol, localitatea devine tot mai cunoscută. Istoria exploatării petroliere este strâns legată de istoria oraşului mai ales în sec. XIX când se investeşte capital străin în aceasta zonă.

Biserica Sfânta Treime sau biserica de la târg a fost construită în anul 1828 din zid gros de cărămidă. Pisania scrisă cu litere chirilice spune: „Această Sfântă şi Dumnezeiască Biserică, ce prăznuieşte hramul Sfintei Treimi, este ridicată din temelie cu tot ce se vede împrejur, cu toată cheltuiala dumnealui Căminarul Grigore Bujoreanu şi prin epistasia şi ajutorul dumnealui vistierul Radu Plopeanu, în zilele ruşilor, când se afla măria sa Grigore Ghica Vodă pribeag aici în Câmpina, Leat 1828 iulie 15”.

Prima binefăcătoare, prin a cărei dragoste şi voinţă s-a înfrumusețat acest sfânt lăcaş este Maria Bujoreanu. Aceasta este fiica stolnicului Constantin Lupoianu, ctitorul bisericii cu hramul Sfântul Gheorghe şi Sfântul Dimitrie din Câmpina, unde a şi fost îngropat, biserică ce poartă astăzi hramul Adormirea Maicii Domnului. Prin testamentul lăsat, Maria Bujoreanu, a dispus refacerea acestei biserici sub oblăduirea Sfintei Mănăstiri Cernica, mai concret a stareţului ei, Sfântul Calinic, care o chiverniseşte şi o îmbunătăţeşte.

Cărturari ai mănăstirii Cernica poposesc la biserica Sfânta Treime şi în chiliile ce s-au construit aici sunt pregătiţi tineri pentru cancelarii, adică pentru administraţie. Ei învăţau limba greacă, deoarece Ţara Românească se afla sub zodia domniilor fanariote, dar şi chirilica, pentru că la acea vreme cărţile de cult erau tipărite în slavonă.

Cât despre forma bisericii, putem afirma că „avea o turlă la intrare unde erau şi clopotele şi una mare deasupra absidelor. Odată cu aceasta s-a mai zidit şi o clopotniţă cu turn şi trecere pe sub ea, cu două camere într-o parte şi alta, iar în partea de nord s-a construit un cămin pentru bătrâni, care a funcţionat până în anul 1903 când, în locul lui, s-a deschis o şcoală primară, modificându-se camerele interioare” .

Conform înscrisurilor descoperite au mai fost şi alţi ctitori şi binefăcători: „S-a dat har încă odată să se vadă spre pomenirea celor ce au cheltuit şi s-au ostenit: Ioanichie arhiereul, Kalinic ieromonahul, Oprina, Antonia, Filofteia Schimonahia cu tot neamul lor” . Am putea astfel trage concluzia că Sfântul Calinic ar fi şi el ctitor alături de ceilalţi ctitori.

Conform unui inventar din 1904 găsit recent (2002) la arhivele statului, casa parohială actuală este zidită în anul 1847 de călugării de la Cernica sub atenta oblăduire a Sfântului Calinic.
Primul preot slujitor la Sfânta Treime se pare că ar fi fost Dionisie ieromonahul care e trecut şi în rândul ctitorilor fiind apoi stareţ al mănăstirii Cernica, conform unei însemnări: „Dionisie arhimandritu, Stareţ Cernica 1847 zile 5”. Potrivit însemnărilor din Liturghierul vremii, întâlnim la „1867 aug. 5 pe preotul Dimitrie investit la Sfânta Troiţă” iar cântăreţ „Grigore Dinu Bărbieru cântăreţu la biserica aceasta de la 1858 până la 1868” .pisania

Mai târziu, în anul 1879, aflăm tot datorită consemnărilor făcute în vechile cărţi de cult, pe preotul Nicolae Popescu hirotonit la această biserică: „Preotul Nicolae Popescu de la Biserica Sfânta Treime din Câmpina, Paroh şi Proestos şi Sachelar, hirotonit preot pe seama acestei biserici la anul 1879 ian. 11 la Bucureşti, la Biserica Curtea Veche – azi Sfântul Antonie, în spate, la Hanul lui Manuc” . Acesta se va confrunta cu multe necazuri şi neajunsuri pentru că potrivit tot însemnărilor amintite: „Această Sfântă biserică la 1885 aprilie 14 a ars şi cu stăruinţa numitului preot s-a refăcut şi sfinţit la 1888 dec.18 şi s-a zugrăvit tot prin stăruinţa sa la 1896, deci am fost un martor pentru această Sfântă biserică. Proestos N. Popescu 1898 ian. 4” .

Incendiul nefast s-a întâmplat în preajma Sfintelor Paşti din 1885 şi a distrus mare parte din Sfântul lăcaş, fiind totuşi salvate cărţi şi obiecte de patrimoniu donate chiar de primii ctitori, printre care şi uşile diaconeşti de la catapeteasmă, pictate în ulei cu chipurile Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. Cu stăruinţa acestui preot, biserica este refăcută pe cheltuiala şi din râvna enoriaşilor, îngroşându-i-se zidurile, astupându-se vechile ferestre şi deschizând altele noi. Din altă consemnare aflăm şi data târnosirii ei: „Această Sfântă biserică a ars la 14 apr. 1885 şi la 1888 s-a terminat şi s-a târnosit de protoiereul judeţului Mihail Pârvulescu”

Biserica era încadrată la nord de chilii ale călugărilor în care a funcţionat şcoala de limba elină şi apoi un azil de bătrâni şi la răsărit, lângă clopotniţă, au fost şi continuă să existe 2 chilii. În jurul bisericii a existat şi un cimitir.

În 1911, Biserica fiind – potrivit legislaţiei rămase de la Cuza – sub tutela administrativă a Ministerului Educaţiei şi Cultelor, iar lipsa şcolilor în Câmpina fiind o reală problemă, s-a aprobat tacit ca în clădirile ei din partea nordică, unde funcţionase un azil, să fie organizată o şcoală până ce se va construi o nouă clădire în acest sens (actualul Colegiu Naţional Nicolae Grigorescu). Prin râvna enoriaşilor, biserica este pictată în perioada l914-1916 de pictorii Toma Vintilescu şi Gh. Vintilescu împreună cu ucenicul lor, tânărul Enache Năstase din Băneşti, care va lucra şi la restaurarea picturii în anul 1951.

Conform Procesului Verbal din 10 sept 1934 potrivit cu „dreptul ce-l are biserica asupra terenului şi imobilului – şcoală primară – de lângă biserică, şcoală făcută pe nedrept pe temelia azilului de bătrâni lăsat prin testament de către Maria Gr. Bujoreanu, fondatoarea bisericii şi a azilului în 1828 iar prin legea din 1864 la această biserică se împroprietăreşte cu 20 prăjini şi 9 stânjeni pătraţi pe care se află şi sus numita şcoală. Cunoscând că biserica are aceste drepturi testamentare şi legea asupra terenurilor cotropite, noi epitropii şi membrii consiliului parohial autorizăm pe părintele paroh respectiv de a reprezenta şi susţine interesele bisericii înaintea instanţelor judecătoreşti pentru revendicarea drepturilor bisericeşti” . Acest proces, va dura ani de zile la Tribunalul Prahova până când, din cauza celui de-al Doilea Război Mondial Tribunalul este închis. După război, instaurându-se regimul comunist, nu s-a mai continuat procesul, asemenea revendicări fiind aberante şi chiar periculoase pentru biserică şi slujitorii ei.

Cutremurele de la începutul secolului şi cel din 1940 au avariat grav biserica, astfel încât Comisia de arhitecţi constituită de primărie a propus demolarea ei, interzicând intrarea credincioşilor în lăcaş, din cauza pericolului prăbuşirii acestuia. De la această dată, slujba se desfăşoară în paraclisul şcolii (ulterior sala de sport, până în 2004, de la colegiul Naţional N. Grigorescu).
Vrednicul preot Ioan Chirică restaurează pictura din 1914 şi se ocupă de consolidarea bisericii, căci bolţile erau căzute, absidele şubrede şi tencuielile căzute. Se fac subzidiri şi se refac bolţile. Abia reparată, bombardamentele aeriene din 1944 ce aveau drept ţintă rafinăria din apropiere distrug turla şi tabla de pe acoperiş. Bombele cad şi pe casa parohială, trecând prin pereţii sufrageriei şi ieşind pe coridorul de sub clopotniţă însă fără a exploda. Totuşi detunăturile bombelor din apropiere au contribuit la slăbirea rezistenţei bisericii deja afectate.

Tânărul preot Atanasie Popescu venit prin transfer în 1940 de la parohia Scorţeni, se implică în numeroasele lucrări de reparaţii, luând locul vrednicului preot paroh Ioan Chirică. Preotul Atanasie Popescu va păstori această parohie până în 1971.

La 1 nov. 1944 este numit prin transfer pe postul de preot doi, părintele Gheorghe Săvulescu. Îndată după numire, se va implica şi dânsul în munca de reparaţie şi restaurare a bisericii. În 1971 devine preot paroh şi din 1973 va avea coslujitor la Sfântul Altar pe preotul Mihai Ion născut în comuna Ocniţa Judeţul Dâmboviţa pe 1 decembrie 1918 care a fost protoiereu al Protoieriei Câmpina în perioada 1965-1977. În 1979 se transferă pentru scurt timp spre înfiinţarea unei noi parohii, Sfântul Mucenic Dimitrie (Hernea) şi ulterior se pensionează. Cu acest prilej parohia Sfânta Treime cedează un important sector pentru înfiinţarea noii parohii cu hramul „Sfântul Mucenic Dimitrie” la capela Hernea.

În 1977 la 4 martie cutremurul va afecta din nou biserica şi clopotniţa, astfel că în perioada 1978-1985 se va consolida clopotniţa şi se vor reface tencuielile şi pictura afectată de cutremur, pentru ca apoi, cutremurele din 1986 şi 1989 să afecteze din nou pictura şi mai ales turla din paiantă din cauza mişcărilor seismice de forfecare.

Din 1992 preot paroh este Ieşanu Vicenţiu, născut în Ploieşti la 17 februarie 1953, care a venit prin transfer de la parohia Băneşti. Studiind trecutul istoric, preotul paroh Ieşanu Vicenţiu a demarat numeroase cercetări atât la Arhivele Statului cât şi la mănăstirea Cernica unde a descoperit mormântul ctitorei Maria Bujoreanu.

De ziua Sfântului Ierarh Calinic, pe 11 aprilie 2002, s-a mers în pelerinaj la Mănăstirea Cernica unde s-a oficiat slujbă arhierească condusă de Fericitul întru pomenire patriarh Teoctist şi alţi trei arhierei, prilej cu care s-a făcut şi parastas Mariei Bujoreanu. Mulţime de credincioşi câmpineni au mers cu acest prilej la mormântul ctitorei. În trapeza mănăstirii ei au văzut, într-una din fresce, biserica Sfânta Treime împreună cu clădirea în care azi se învaţă, fiind şcoală şi casa parohială, construite conform testamentului lăsat de Maria Bujoreanu sub indicaţia executorului, Sfântul Ierarh Calinic.
Din punct de vedere tehnic, de-a lungul anilor, biserica a trebuit să suporte diverse intervenţii. Pentru aceste motive, în anul 1995, Consiliul şi Adunarea parohială a dispus să se refacă întreaga biserică pe etape.
În 1997 biserica primeşte vizita Fericitului întru pomenire patriarh Teoctist care şi-a exprimat bucuria faţă de lucrările începute. Prin extinderea pridvorului, lucrare terminată în 2004, s-a schimbat radical aspectul bisericii din centrul municipiului Câmpina, redeschizându-se accesul pe uşa principală.
Actualmente sub conducerea părintelui paroh Ieşanu Vicenţiu, parohia editează pentru informarea enoriaşilor săi o foaie religioasă intitulată Troiţă Sfântă.
În anul 2006 se refac tencuielile exterioare la biserică, se execută schela la turlă şi se decapează pictura şi tencuiala printr-o operaţie de stopare şi extragere a igrasiei prin electroosmoză, iar în perioada 2006-2009 se termină de construit turla de pe naos şi se extinde casa parohială prin construirea unei săli de mese cu grupuri sanitare.

Preoţi slujitori:
1. Dionisie Ieromonahul de la Cernica trimis de Sfântul Calinic stareţul.
2. Stan Preotul
3. Pană Preotul
4. Nicolae Preotul
5. Pr.Ioan Chirică
6. Pr. Atanasie Popescu: 1941-1971
7. Pr. Gheorghe D. Săvulescu: 1 nov.1944 (paroh din data 1 mart.1971) – 1991.
8. Pr. Mihai Ion: 1 ian. 1972 – 1999 pensionat. † 11 apr. 2002
9. Pr. Vicenţiu Ieşanu 2 feb. 1992 – până în prezent.

Activităţi social-filantropice

Parohia are în grijă 50 de familii cu probleme sociale şi cu handicap cărora le acordă lunar pachete cu alimente şi ajutoare financiare. La marile sărbători sunt organizate agape pentru cei nevoiaşi.
Se acordă periodic ajutoare pentru penitenciarul de femei de la Târgşorul Nou şi pentru cei sinistraţi, iar lunar, parohia noastră ajută financiar parohia Izvorul din com. Proviţa de Sus.

Galerie foto: