Pages Navigation Menu

Parohia Adormirea Maicii Domnului – Băneşti

Parohia Adormirea Maicii Domnului – Băneşti

Date despre parohie

Hramul: Adormirii Maicii Domnului,
Adresa: Str. Şoseaua Naţională, nr. 8, Comuna Băneşti, Jud. Prahova,
Paroh: Pr. Liță.
Coslujitor: Pr. Catea Ioan
Tel: 0244 348.601; www.parohiabanesti.yolasite.com
Cod IBAN RO35 RNCB 0208 0099 6952 0001
Banca: B.C.R. Sucursala Câmpina

În lunca aflată la aproximativ 1 km. aval de confluenţa Doftanei cu Prahova, s-a aflat înainte vatra satului Băneşti – pe atunci Silişte. Aşezarea din lunca Prahovei a fost însă o victimă fără nici o şansă în marea încercare a existenţei sale. Bătrânii satului povestesc nepoţilor istoria Siliştei. Aceasta era un sat înfloritor, adunat în jurul Bisericii lor . Într-o noapte de Vinerea Mare , când Domnul a pătimit pe Cruce aveau să pătimească şi siliştenii. Pe neaşteptate au năvălit căpcăunii, «călare pe cai şi bând apă din ţeste de om», aceşti sălbatici au dat foc bisericii omorând pe toţi locuitorii din Silişte. N-a supravieţuit decât un singur om: Neguţ. El s-a aşezat apoi pe Neguţeşti, sus în pădure, iar nepotul său Banu va coborî spre Băneşti, întemeind vatra satului de azi. Istoria vine să confirme legenda, căci după supunerea cnezatelor ruseşti are loc marea invazie tătaro-mongolă de la 1241, care a atins şi valea Prahovei.
Deşi această istorie nu poate fi reconstituită perfect, ea ne duce cu gândul la marea tragedie prin care au trecut acei locuitori, la vechimea localităţii noastre care era constituită, încă înainte de migraţia tătarilor într-o aşezare puternică, cu Biserică, cu oameni creştini. Deci începuturile Bisericii Băneşti trebuie căutate în vremuri foarte vechi – înainte de migraţia mongolilor din 1241 – şi chiar cu mult mai înainte, de la începuturile acestui neam, căci Biserica desemnează şi credinţa strămoşească, a românilor, credinţă care nu a lipsit niciodată pe aceste meleaguri româneşti.
Tot din istoria bătrânilor ştim că biserica veche era în cimitirul vechi, Ea fusese construită din piatră, şi mai apoi i se adăugaseră reparaţii făcute din lemn. De aceea, în catagrafia din 1810, Băneştiul apare cu Biserică de lemn, iar într-un alt document se spune că din Biserică rămăsese o grămadă de piatră. Se poate ca această piatră să fi fost folosită la zidirea părţii de sud-est a gardului actualului cimitir. În catagrafia comunei Băneşti din 1810, comuna apare cu o Biserică de lemn, 2 preoţi şi un diacon. De la începutul sec. XVII şi până la secularizarea lui Cuza, Biserica Băneşti, ca şi întreaga moşie a fost stăpânită de mănăstirea Mărgineni.
În anul 1856 vrednicul preot Ioan Neagu Duhovnicu vine în Băneşti. În acea vreme Băneştiul aparţinea încă de mănăstirea Mărgineni. Părinţii lui Ioan Duhovnicu erau Neagoe şi Lionida care aveau şapte copii. Ioan Neagu se va impune în Băneşti ca un mare păstor şi valoros preot. Urmaşii lăudându-i vrednicia l-au numit Ioan Duhovnicu. De neam era băneştean, născut în 1829. Se pare că între anii 1853-1856 a făcut ucenicie în Câmpina la una dintre biserici. În 1856 este hirotonit, iar în 1861 devine duhovnic. Odată cu venirea sa începe construirea unui nou lăcaş de cult. Acesta va fi gata în 1865. Terenul pe care se construise biserica cea nouă era tot al lui Ioan. Biserica de dimensiuni destul de mari, este numită cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Preotul Ioan înzestrează Biserica cu cele necesare cultului, iar lângă ea construieşte şi o clopotniţă, impunătoare din piatră cioplită . De-o parte şi de alta a clopotniţei erau două clădiri. Într-una din acestea a început la iniţiativa aceluiaşi preot primele cursuri şcolare.
Un impunător tablou pictat de Sava Henţia , în mărime naturală, ne arată până azi chipul vrednicului preot. Clopote noi (Iată inscripţia de pe clopotul mare : Acest clopot s-a făcut de către Preotul Ioan Duhovnicul, cu a sa soţie Nastasia presbitera, 1870), Sfinte vase de argint, Evanghelie şi multe alte obiecte măiestrit lucrate, vin toate să confirme şi azi grija pentru Biserică a părintelui Ioan. Între lucrurile deosebite lăsate Bisericii este şi pământul din zona Mălăieşte, 6 ha pământ arabil, pe care preotul l-a lăsat prin testament din averea personală, aşa cum tot prin testament lăsa şcolii Băneşti teren de construire (din pământul Bisericii), bani pentru construcţie (750 lei) şi 8,5 ha teren arabil (lângă locul Bisericii). În 1880 preoteasa Anastasia moare. Multe obiecte din argint dăruite Bisericii atât înainte cât şi după moartea ei dovedesc grija părintelui Ioan pentru pomenirea ei. Ultimul document păstrat în arhiva parohiei cu înscrierile părintelui datează din 1 iunie 1900. Este anul în care s-a pensionat, după care a rămas retras ca un adevărat călugăr vreme de mai mulţi ani, murind în anul 1907, data de 23 mai. În amintirea sa şcoala din Băneşti în 2003 a depus documentaţia necesară pentru a-i purta numele acestui valoros, preot, băneştean şi om de carte : Ioan Duhovnicu. În anul 2007 (la 100 de ani de la moartea vrednicului preot) s-a primit oficial denumirea şcolii de Ioan Duhovnicu, iar în Biserica Băneşti s-a făcut la data de 23 mai un parastas de pomenire la 100 de ani de la moarte.
Imediat după pensionarea părintelui Ioan la biserica Băneşti a slujit un călugăr, locuind într-una din camerele de lângă clopotniţă. În anul 1900, vine în Băneşti, după cum mărturisesc registrele parohiei, părintele Ioan Voiculescu. El a slujit vreme de 37 de ani, fiind îngropat în cimitirul de jos de la intrare în partea dreaptă. Dintr-un registru din anii 1937 aflăm numele preotesei sale Maria.
Biserica veche a rămas până în anul 1937, când era ameninţată să se desfacă zidurile laterale, iar bolţile să se prăbuşească. De aceea părintele Ioan Săndulescu, proaspăt venit în Băneşti, a început imediat consolidarea Bisericii. Din biserica veche nu a mai lăsat decât altarul şi o parte din naos. Biserica veche nu avea abside, ele au fost adăugate la această restaurare, care i-a schimbat complet dimensiunile şi înfăţişarea. A renunţat şi la turlele de cărămidă care erau grele, şi pe care le-a înlocuit cu o turlă de lemn. Totul a fost acoperit cu tablă care a rămas până astăzi. Naosul a rămas pe acelaşi loc, dar s-a dublat ca dimensiuni, biserica devenind astfel mult mai mare, aproape 30 de m lungime. Lucrările care au schimbat total arhitectura bisericii au durat până în anul 1939, întrerupte fiind de începutul celui de-al doilea război mondial. Abia în anul 1951 s-a putut începe pictarea bisericii. Biserica a fost apoi înfrumuseţată cu pardoseală de mozaic, care se păstrează până astăzi în bune condiţii dovedindu-se o lucrare cu aleasă valoare artistică. Noul locaş este dotat cu instalaţie electrică nouă, iar sub Pantocrator un frumos policandru din cristal. Pentru parohie este amenajat şi un nou cimitir. Amintirea părintelui Săndulescu a rămas în inima oricărui băneştean, ca fiind un preot harnic, cu o cultură deosebită, doctor în drept şi licenţiat în teologie, apărător din faţa Sfântului Altar al lui Nicolae Iorga şi a altor învăţaţi, atitudine pentru care a şi avut de suferit. Muncea cu carul cu boi pentru a face biserica şi casa personală şi deşi a trecut prin vremuri deosebit de grele nu a înstrăinat nimic din averea Bisericii.
În anul 1978 după moartea părintelui Săndulescu a venit preot paroh Ieşanu Vicenţiu.
Acesta se va remarca repede pe tărâm administrativ-gospodăresc. Biserica fusese grav avariată după cutremurul din 1977. Astfel în 1979 se întocmeşte documentaţia necesară pentru consolidarea Bisericii. În 1980 încep lucrările de reparaţie şi consolidare. Trei centuri şi 16 stâlpi de beton vor înconjura Biserica pentru a o întări. Biserica este tencuită pe exterior, iar în interior este refăcută instalaţia electrică, tavanele, şi apoi este repictată în “fresco”. Scara de la intrare, cafasul, clopotniţa ş.a. toate au avut parte de reînnoiri şi consolidări. În 1984 se reuşeşte cumpărarea unui imobil cu curte de 800m2, care devine casa parohială. Biserica pictată nou şi împodobită cu vitralii şi cu un nou mobilier (executat din stejar de către sculptorul D. Gafton din Tg. Neamţ) este astfel gata pentru sfinţire. Astfel, la 8 iunie 1986, Preasfinţitul Episcop Nifon Ploieşteanu resfinţeşte Biserica.
În anul 1992 părintele Ieşanu se mută la parohia Sfânta Treime din Câmpina, iar în Băneşti pe postul rămas liber, vine preot Militaru Corneliu-Mihail, fiu al acestei comune şi strănepot al ctitorului bisericii (preotul Ioan Duhovnicu). Acesta continuă la Biserică lucrările de înzestrare şi înfrumuseţare. În 1999 Biserica este dotată cu instalaţie de încălzire centrală. Este cumpărat un nou mobilier pentru cafas, în care s-a rânduit biblioteca parohială şi vechea arhivă. În anul 2001 se hotărăşte refacerea din temelii a unui vechi grajd de piatră din curtea bisericii, care prin grija preotului şi a enoriaşilor, cu ajutorul vrednicului primar Ion Matache, devine în scurt timp o clădire acoperită, în care creştinii din Băneşti pot sărbători hramul Bisericii lor. Deasupra bucătăriei se află o cameră de oaspeţi, întreaga clădire fiind proiectată în stil athonit, după posibilităţile financiare şi ale spaţiului din curtea Bisericii. La 21 dec. 2005, în urma obţinerii unei burse la Oxford, preotul Militaru a devenit doctor în teologie, cu o lucrare despre Maica Domnului, legată prin temă de hramul pe care-l poartă Biserica din Băneşti. În 2006 Biserica este refăcută pe exterior şi se înlocuieşte vechea tâmplărie cu termopan. La 4 dintre geamuri s-au adăugat vitralii executate la Atelierele Patriarhiei de meşterul Lăluţ Mircea. S-a izolat în exterior Biserica. Menţionăm pe Cezar Mădan, iniţiatorul şi sponsorul principal al acestei lucrări. S-a refăcut temelia Bisericii. În anul 2010, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la atelierele din Baia Mare, cu ajutorul Primăriei şi al credincioşilor s-a turnat un clopot de 580 kg., care a înlocuit vechiul clopot mare luat de nemţi.
Din anul 2011, parohia Băneşti este deservită şi de preotul Catea Ioan, venit prin transfer de la Breaza, în postul de preot II.
Nu putem să ne facem o părere obiectivă despre Biserica Băneşti sau împrejurimi, din ultimul secol fără a aminti de Oastea Domnului. Înfiinţată în 1923 de către Pr. Iosif Trifa, Organizaţia a pătruns repede şi în comuna noastră prin oamenii care propovăduiau „Cuvântul lui Dumnezeu”. Între aceştia, băneştenii au privit cu mare evlavie pe Marin Ţăranu. Încă din anul 1932 îl întâlnim predicând în Biserica de la Băneşti. După război, mai ales odată cu instalarea comuniştilor, Oastea Domnului a fost prigonită. Iniţial s-a ascuns sub denumirea de Asociaţia Patriarhului Miron Cristea, dar în timp şi aceasta a fost interzisă. În zona noastră, continuator al lui Marin Ţăranu s-a dovedit a fi fratele Traian. El a reuşit prin cuvântul său valoros să aducă în viaţa ascultătorilor acea evlavie şi morală creştin ortodoxă, făcându-se iubit de mulţi creştini.

Activităţi social – filantropice

Parohia noastră participă la diferitele programe social-filantropice iniţiate de Patriarhia Română. Încă de la început, Parohia s-a implicat în proiectul Masa Bucuriei, prin care, săptâmânal, 30-40 de persoane din parohie beneficiază de o masă caldă. Sunt sprijinite familiile nevoiaşe sau, după caz, bolnavii ori cei aflaţi în situaţii grele, prin programul Cutia milei. De asemenea, Parohia Băneşti s-a alăturat Protoieriei Câmpina în vederea derulării programelor: Şi nouă ne pasă şi Semenul nostru. Unul dintre cele mai frumoase programe la care copiii participă cu bucurie este Hristos împărtăşit copiilor.

Galerie foto: